{"id":10084,"date":"2026-11-13T08:26:55","date_gmt":"2026-11-13T08:26:55","guid":{"rendered":"https:\/\/taifasfestival.ro\/?p=10084"},"modified":"2026-11-13T08:26:55","modified_gmt":"2026-11-13T08:26:55","slug":"atlasul-locurilor-uitate-adriana-babeti-alexandru-condrache","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/atlasul-locurilor-uitate-adriana-babeti-alexandru-condrache\/","title":{"rendered":"Atlasul Locurilor Uitate &#8211; Adriana Babe\u021bi, Alexandru Condrache"},"content":{"rendered":"<p>Am putea \u00eencepe chiar de aici, din Banatul istoric, dar \u0219i din centrul Timi\u0219oarei, cu mai multe secven\u021be. Pe unele (trei la num\u0103r) le-am \u00eenregistrat ca atare, ca pe ni\u0219te comunicate de pres\u0103. Altele s-au transformat \u00een zeci de pove\u0219ti, pe urmele c\u0103rora am pornit acum trei ani. Pentru \u00eenceput, iat\u0103 \u0219tirile, aparent ne\u00eensemnate, dincolo de care se ascunde \u00eens\u0103 o \u00eentreag\u0103 istorie a Banatului, a\u0219a cum el a fost \u0219i a r\u0103mas: o plac\u0103 turnant\u0103 \u00eentre Europa Central\u0103 \u0219i Balcani.<\/p>\n<p>Prima anun\u021b\u0103 apari\u021bia unei c\u0103r\u021bi despre p\u0103s\u0103ri \u0219i o consemneaz\u0103 prozatorul timi\u0219orean Radu Pavel Gheo la un colocviu organizat de Delega\u0163ia Comisiei Europene \u00een Rom\u00e2nia. Comunicarea lui se nume\u015fte <em>Banatul \u2013 de la \u201eMica Americ\u0103\u201d la \u201eMica Uniune European\u0103\u201d<\/em> \u015fi \u00eencepe cu descrierea unei c\u0103r\u0163i de ornitologie, ap\u0103rut\u0103 la editura Muzeului Or\u0103\u015fenesc din V\u00e2r\u0219e\u021b (Voivodina, Serbia), intitulat\u0103 <em>Ptice Banata <\/em>(<em>P\u0103s\u0103rile Banatului<\/em>), scris\u0103 de trei ornitologi din Timi\u015foara, Szeged \u015fi Vr\u0161ac, unde denumirea \u015ftiin\u0163ific\u0103 a p\u0103s\u0103rilor e dat\u0103, bine\u00een\u0163eles, \u00een latin\u0103, iar numele populare ale diverselor p\u0103s\u0103ri apar \u00een rom\u00e2n\u0103, s\u00e2rb\u0103, maghiar\u0103, german\u0103 \u015fi englez\u0103.<\/p>\n<p>A doua \u0219tire comunicat\u0103 nou\u0103 de un istoric admirabil, de care ne e foarte dor, Valeriu Leu, e \u0219i ea despre o carte ap\u0103rut\u0103 tot la V\u00e2r\u0219e\u021b (\u00een s\u00e2rb\u0103 Vr\u0161ac, \u0412\u0440\u0448\u0430\u0446, \u00een maghiar\u0103 Versec, \u00een german\u0103 Hennemannstadt sau Werschetz). Muzeul or\u0103\u0219enesc \u00eencepe \u00een 2005 tip\u0103rirea \u00a0operei manuscrise a fostului s\u0103u director, germanul Felix Milleker (1926-1942), cu volumul <em>Istoria evreilor din Banat<\/em>, tradus din german\u0103 \u00een s\u00e2rb\u0103 de ziaristul rom\u00e2n din Vr\u0161ac, Alexandru Bobic. Varianta rom\u00e2neasc\u0103 a acestei istorii a fost tip\u0103rit\u0103 la Re\u015fi\u0163a \u015fi este datorat\u0103 preotului Vasa Lupulovici, de la parohia ortodox\u0103 s\u00e2rb\u0103 a ora\u0219ului.<\/p>\n<p>\u0218i, \u00een sf\u00e2r\u0219it, o \u0219tire culinar\u0103, legat\u0103 de cel mai vestic ora\u0219 al Rom\u00e2niei, Jimbolia (Zsombolya, Hatzfeld). Acolo continu\u0103 \u0219i acum, ca \u00een fiecare an, \u00een luna decembrie, o s\u0103rb\u0103toare-concurs: t\u0103iatul, tran\u015fatul \u015fi preparatul contra-cronometru al porcului. Nimic neobi\u015fnuit, \u00een afara echipelor care se \u00eentrec. De\u015fi ele provin din trei \u0163\u0103ri diferite (Rom\u00e2nia, Ungaria, Serbia), nim\u0103nui nu i se pare c\u0103 ar avea loc un eveniment interna\u0163ional, din moment ce to\u021bi se cunosc, vorbesc unii cu al\u021bii \u00een toate limbile \u0219i se simt ca acas\u0103. E vorba, pur \u015fi simplu, despre s\u0103rb\u0103toarea porcului din Banat, singurul moment din an c\u00e2nd efervescen\u0163a cultural\u0103 a localit\u0103\u0163ii e cople\u015fit\u0103 de pofta m\u00e2ncatului. Doar atunci cele \u015fase muzee \u0219i funda\u0163ia \u201eGeorg Trakl\u201d a poetului Petre Stoica &#8211; toate, patrimoniu nepre\u021buit al micului ora\u015f \u2013 p\u0103lesc \u00een fa\u0163a unui alt fel de multi- \u0219i inter-: cultura gastronomic\u0103.<\/p>\n<p>\u00cen iarna lui 2000, o funda\u0163ie (\u201eA Treia Europ\u0103\u201d) \u015fi o revist\u0103 (<em>Orizont<\/em>) din Timi\u015foara lanseaz\u0103 un proiect cultural \u015fi \u00ee\u015fi descoper\u0103 parteneri \u00een Ungaria, la Szeged \u015fi \u00een Serbia, la Subotica \u0219i Novi Sad. Proiectul se nume\u015fte \u201eTravers \u2013 Cafeneaua literar\u0103 Danilo Ki\u0161\u201d \u015fi este chiar o cafenea literar\u0103, deschis\u0103 o dat\u0103 pe lun\u0103 \u00een fiecare din cele trei ora\u015fe, \u00een c\u00e2te un local ai c\u0103rui proprietari sunt dispu\u015fi s\u0103-\u015fi pun\u0103 pentru 24 de ore firma \u201eDanilo Ki\u0161\u201d \u015fi postere cu figura lui Danilo, s\u0103 ofere clien\u0163ilor acces liber la micile biblioteci amplasate acolo, cu traduceri din literaturile Europei Centrale \u0219i Balcani \u015fi s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 seri de lectur\u0103 \u015fi dezbatere cu scriitori \u015fi arti\u015fti din Ungaria, Rom\u00e2nia, Serbia, Slovacia, Cehia, Polonia. A\u015fa s-au \u00eent\u00e2lnit pentru prima dat\u0103 la <em>Grand Caf\u00e9<\/em> din Szeged to\u0163i cercet\u0103torii operei lui Danilo Ki\u0161 din Ungaria, Serbia \u015fi Rom\u00e2nia cu prietenii scriitorului din Subotica \u015fi Belgrad. A\u015fa au ajuns, de pild\u0103, la Timi\u015foara, Konr\u00e1d Gy\u00f6rgy, Olga Tokarczuk, Grendel Lajos, Andrzej Stasiuk, Pawe\u0142 Huelle, Adam Michnik \u015fi au vorbit publicului. A\u015fa s-au \u00eent\u00e2lnit pentru prima dat\u0103 \u00eentr-un mare colocviu, tot la Timi\u015foara, cei mai importan\u0163i traduc\u0103tori din literaturile Europei Centrale \u0219i Balcani, la ini\u0163iativa unui fabulos \u201eBabel\u201d contemporan, profesorul Michael Heim de la UCLA.<\/p>\n<p>Secven\u0163ele acestea par disperse. Dar ele cap\u0103t\u0103 coeren\u0163\u0103 \u015fi o consisten\u0163\u0103 sporit\u0103 \u00een momentul \u00een care sunt considerate variante ale unei h\u00e2rtii de turnesol, reactivul care determin\u0103 natura unei substan\u0163e; \u00een cazul nostru, ele sunt revelatorul \u00eenc\u0103 sensibil care poate detecta specificul acestei regiuni din sud-estul Europei Centrale. Toate depun m\u0103rturie pentru felul \u00een care s-a structurat \u015fi a func\u0163ionat o comunitate uman\u0103 \u00een diversitatea ei de excep\u0163ie (24 de etnii \u0219i grupuri etnice, \u00een propor\u021bii variabile de-a lungul timpului). Toate probeaz\u0103 reu\u015fita unui model de coabitare, de reciproc\u0103 recunoa\u015ftere, dar \u015fi de dialog \u015fi transfer cultural, sistem activ \u00een Banat de peste 200 de ani; deci de pe c\u00e2nd conceptelor de multiculturalitate, interculturalitate, identitate multipl\u0103 le mai trebuia mult\u0103 vreme s\u0103 se nasc\u0103 \u015fi s\u0103 fie studiate.<\/p>\n<p>\u0218i \u00eenc\u0103 ceva. Toate episoadele despre care am vorbit au avut loc acum vreo 20 de ani. A trecut mult\u0103 vreme. Dar \u00eentre timp au ap\u0103rut alte \u0219i alte dovezi despre acest Banat, aflat mereu la margine de regate, imperii, state, poart\u0103 de trecere \u00eentre Europa Central\u0103 \u0219i Balcani. S\u0103 d\u0103m doar c\u00e2teva exemple din munca unor echipe (mai mari, mai mici) pe care le-am coordonat sau la care am participat am\u00e2ndoi. \u00cent\u00e2i, o lucrare academic\u0103 de mari propor\u021bii, unicat \u00een zona comparatisticii literare central-europene: <em>Dic\u021bionarul romanului central-european din secolul XX <\/em>(Polirom, 2022) \u2013 coordonare &#8211; Adriana Babe\u021bi, co-editor &#8211; Oana Fotache. C\u00e2teva cifre: 256 de romane,\u00a0 scrise \u00een 14 limbi \u0219i semnate de 196 de autori; o echip\u0103 de peste 90 de persoane din \u021bar\u0103 \u0219i din str\u0103in\u0103tate (cercet\u0103tori, traduc\u0103tori, consultan\u021bi). A fost contribu\u021bia noastr\u0103 la deschiderea festivit\u0103\u021bilor \u201eTimi\u0219oara \u2013 capital\u0103 european\u0103 a culturii\u201d.<\/p>\n<p>Au urmat lans\u0103rile \u00een c\u00e2teva din marile centre academice ale Europei Centrale. Universitatea din Viena, Universitatea Jagiellon\u0103 din Cracovia, Universitatea Carolin\u0103 din Praga, Universitatea E\u00f6tv\u00f6s Lor\u00e1nd din Budapesta. Dar \u0219i la Universitatea din Bucure\u0219ti \u0219i la Universitatea de Vest din Timi\u0219oara. Apoi <em>Dic\u021bionarul<\/em> s-a tradus \u00een maghiar\u0103 \u0219i, \u00een 2024, c\u00e2nd Rom\u00e2nia a fost \u021bar\u0103 invitat\u0103 de onoare la T\u00e2rgul interna\u021bional de carte de la Budapesta, volumul s-a mai lansat o dat\u0103. A fost mult? A fost pu\u021bin? Eram \u00eens\u0103 siguri c\u0103 el trebuia activat \u0219i altfel dec\u00e2t prin cursuri, seminarii, conferin\u021be, dezbateri; c\u0103 trebuia scos \u0219i \u00een afara zidurilor academice.<\/p>\n<p>\u0218i a\u0219a s-a n\u0103scut primul nostru proiect, inspirat nu doar de <em>Dic\u021bionar<\/em>, ci \u0219i de pove\u0219tile ascunse ale Timi\u0219oarei; unele ne\u0219tiute, altele uitate prin romane: <em>Timi\u0219oara \u2013 Harta secret\u0103. Locuri \u0219i oameni <\/em>(finan\u021bat prin Casa de cultur\u0103 a Municipiului Timi\u0219oara). O serie de 22 de filme documentare de scurt-metraj, care au rulat \u00een cinematografele din ora\u0219, \u00een amfiteatre sau s\u0103li de clas\u0103. Documentare preluate de TVR 3 \u0219i TVR Interna\u021bional. Filme proiectate \u0219i la Cracovia, Praga, Bratislava, Viena, Bucure\u0219ti, Arad. A fost mult? A fost pu\u021bin? Atunci ne-am g\u00e2ndit c\u0103 proiectul trebuie extins. \u0218i c\u0103 <em>Dic\u021bionarul\u2026<\/em>poate fi pus pe o hart\u0103 real\u0103, dar \u0219i pe una imaginar\u0103. A\u0219a s-a n\u0103scut cel de-al doilea nostru proiect: <em>Atlasul locurilor uitate. <\/em><\/p>\n<p>El a demarat \u00een 2025, finan\u021bat prin Centrul de proiecte al Prim\u0103riei Timi\u0219oara. Eram beneficiarii bursei Energie \u0219i ai unui grant de c\u0103l\u0103torie, care ne-au ajutat s\u0103 cartografiem 10 locuri aflate la interferen\u021ba Europei Centrale cu Balcanii. Deci spa\u021bii <em>reale<\/em>, pe care le-am str\u0103b\u0103tut \u00een zona care e ca o plac\u0103 turnant\u0103 \u0219i unde se intersecteaz\u0103 dou\u0103 lumi, dou\u0103 culturi, dou\u0103 mentalit\u0103\u021bi, descrise \u00een c\u00e2teva romane din secolul XX de autorii rom\u00e2ni, s\u00e2rbi, maghiari, sloveni, bosniaci, croa\u021bi, austrieci. Ce a r\u0103mas \u0219i ce s-a pierdut \u00een\/ din memoria acestor locuri din romane, a\u0219a cum le-am descoperit pe teren, \u00een vara lui 2025?<\/p>\n<p>A\u0219adar, am pornit la drum, prin cinci \u021b\u0103ri str\u0103ine (Serbia, Slovenia, Bosnia, Croa\u021bia, Ungaria). \u0218i, desigur, prin Rom\u00e2nia. Ca s\u0103 descoperim urme. Urme pierdute. Urme uitate. Dac\u0103 locurile \u0219i timpurile istorice se puteau decupa u\u0219or, cine ar fi fost, de fapt, personajul principal? S-ar crede c\u0103 eroii din romanele lui Ivo Andri\u0107, Joseph Roth, Claudio Magris, Danilo Ki\u0161, Miroslav Krle\u017ea, Ill\u00e9s Gyula, Faruk Sehi\u0107, Semezdin Mehmedinovi\u0107, Dubravka Ugresi\u0107, Aleksandar Hemon. S-a dovedit \u00eens\u0103 c\u0103 acest protagonist era <em>uitarea<\/em>. Tema ne preocupa, din moment ce A.B. \u021bine cursuri \u0219i conferin\u021be despre ubliologie, adic\u0103 despre \u0219tiin\u021ba uit\u0103rii. \u0218i, mai mult, fiindc\u0103 \u00eempreun\u0103 cu fostul ei student \u0219i doctorand, A.C., au proiectat un Muzeu al uit\u0103rii care se va deschide c\u00e2ndva la Timi\u0219oara.<\/p>\n<p>Iar \u00een 2026 &#8211; o nou\u0103 \u0219ans\u0103 \u0219i un nou proiect al <em>Atlasului<\/em>, de data aceasta prin Funda\u021bia Contrasens: \u00a0participarea la festivalul <em>Taifas<\/em>. Din nou la drum, deci, de data aceasta unul mai scurt, doar prin Banatul rom\u00e2nesc, Voivodina, sudul \u0219i centrul Ungariei, prin locuri percepute \u0219i descrise tot ca zone de \u00eent\u00e2lnire a mai multor culturi, legate istoric prin circula\u021bia oamenilor, limbilor, c\u0103r\u021bilor \u0219i ideilor. Spa\u021bii cu frontiere flotante, unele chiar fragile, dar \u00eentotdeauna poroase, \u00een\u021belese ca linii de separare, dar \u0219i ca trasee ale circula\u021biei \u0219i comunic\u0103rii. \u0218i, din nou, ca ni\u0219te mantre: multi- \u0219i inter- culturalitatea, identit\u0103\u021bile multiple, transferul cultural, hibridarea.<\/p>\n<p>Iat\u0103 cele 10 sta\u021bii, toate legate de Timi\u0219oara (prin istoria lor real\u0103, prin cea fabulat\u0103 \u00een romane, dar \u0219i prin biografiile celor mai mul\u021bi dintre autori): Lipova, Bazia\u0219, Coronini, Biserica Alb\u0103, Novi Sad\/ Petrovaradin, Subotica, Szeged, Ozora. \u00cent\u00e2i de toate, am citit romanele \u0219i ne-am pus c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri legate de periplul nostru de cartografi moderni. Prima, decisiv\u0103, a fost dac\u0103 aici, \u00een spa\u021biul pe care \u00eel parcurgem ca s\u0103 lu\u0103m amprente, putem trasa cu precizie o linie de demarca\u021bie \u00eentre Europa Central\u0103 \u0219i Balcani.\u00a0 Nu, cu siguran\u021b\u0103 c\u0103 nu putem delimita cele dou\u0103 lumi, deoarece adesea ele interfereaz\u0103 sau chiar se suprapun. Am \u00een\u021beles toate acestea citind romanele \u0219i l\u0103s\u00e2ndu-ne imagina\u021bia s\u0103 reconstituie str\u0103zi, centre \u0219i periferii, g\u0103ri, porturi, spa\u021bii ale delect\u0103rii \u0219i taifasului (cafenelele, de pild\u0103, amestec de stil oriental \u0219i vienez).<\/p>\n<p>Important de aflat era \u00eens\u0103 ce a r\u0103mas \u0219i ce s-a pierdut din vechea reprezentare literar\u0103 a locurilor (unele mitizate). Ce a r\u0103mas \u0219i ce s-a pierdut \u00een\/ din memoria acelor locuri? A\u0219adar, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 atunci c\u00e2nd ie\u0219im din bibliotec\u0103 (din <em>Dic\u021bionar<\/em>) \u0219i pornim pe teren? C\u00e2t anume din geografia reprezentat\u0103 \u00een romane mai poate fi recunoscut\u0103 \u00een prezent? Mai poate fi ea descoperit\u0103? Cum? \u0218i, deloc de neglijat: se modific\u0103 percep\u021bia romanului dup\u0103 ce spa\u021biul imaginat prin lectur\u0103 a fost reperat \u00een realitate?<\/p>\n<p>A\u0219adar, cum am procedat? \u00cent\u00e2i, am selectat romanele, apoi am decupat paginile care con\u021bineau descrierea unor toposuri importante pentru derularea ac\u021biunii. A urmat apoi documentarea \u201epe hart\u0103\u201d a \u021b\u0103rii, regiunii, ora\u0219ului, satului etc., la care f\u0103cea referire romanul. La fa\u021ba locului, confruntam spa\u021biul fic\u021bional \u0219i cel real, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 identific\u0103m c\u00e2t mai multe urme. Era o observa\u021bie direct\u0103, dublat\u0103 de \u00eent\u00e2lniri \u0219i scurte conversa\u021bii cu locuitorii. Totul era fotografiat, filmat (cu telefonul) \u0219i consemnat \u00een scris \u00eentr-un jurnal de c\u0103l\u0103torie. Iar ceea ce a rezultat nu au fost ni\u0219te rezumate video ale romanelor \u0219i nici simple prezent\u0103ri turistice. Fiecare a \u00eencercat s\u0103 construiasc\u0103 o poveste \u00een care literatura, istoria locului \u0219i experien\u021ba c\u0103l\u0103toriei se pun reciproc \u00een valoare.<\/p>\n<p>\u0218i, din nou, alt set de \u00eentreb\u0103ri la care trebuia r\u0103spuns. Cum poate fi spus\u0103 o poveste \u00een ritmul rapid al social media? Ce se pierde prin comprimare? Ce se c\u00e2\u0219tig\u0103 prin imagine, voce \u0219i prezen\u021ba \u00een locul real? Cum poate fi f\u0103cut vizibil un trecut ale c\u0103rui urme au disp\u0103rut sau sunt profund modificate? Poate un video scurt s\u0103 trezeasc\u0103 interesul pentru un roman dificil sau uitat? Cum se \u00eempac\u0103 timpul lent al lecturii \u0219i cercet\u0103rii cu timpul rapid al platformelor digitale?<\/p>\n<p>ooo<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Ceea ce urmeaz\u0103 este un e\u0219antion din r\u0103spunsurile pe care le-am dat m\u0103car c\u00e2torva din aceste \u00eentreb\u0103ri deloc simple. Sunt dou\u0103 voci \u0219i aceea\u0219i c\u0103l\u0103torie. Adic\u0103 un text la patru m\u00e2ini. Perspectiva Adrianei Babe\u021bi (A.B., zis\u0103 \u0219i Mamette) e dominant istoric-literar\u0103, cu o referire direct\u0103 la romanele care ne-au adus \u00een locurile din <em>Atlas<\/em>. \u00cen timp ce perspectiva lui Alexandru Condrache (A.C.), \u00een ipostaz\u0103 de reporter, se deschide spre relatarea \u201ede teren\u201d, spre conceperea materialelor audiovizuale \u0219i spre rela\u021bia cu publicurile noastre digitale. A\u0219adar, o \u00eent\u00e2lnire dintre perspectiva cercet\u0103torului, privirea prozatorului \u0219i practica specialistului \u00een comunicare. O experien\u021b\u0103 \u00eentru totul provocatoare. Cel pu\u021bin a\u0219a credem.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>HERMAFRODITUS<\/strong><\/p>\n<p>Biserica Alb\u0103. Bela Crkva. Weisskirchen. Feh\u00e9rtemplom. Am ales ca punct de pornire acest ora\u0219, al c\u0103rui nume e rostit \u0219i scris diferit de-a lungul istoriei. Suntem \u00een regiunea\/ provincia Voivodina, \u00een Serbia, parte a Banatului istoric. De ce am \u00eenceput cu Biserica Alb\u0103? Pentru c\u0103 exist\u0103 un roman, <em>Regele celor dou\u0103 Sicilii<\/em>, a c\u0103rui ac\u021biune se desf\u0103\u0219oar\u0103 precump\u0103nitor \u00een garnizoana Weisskirchen\/ Feh\u00e9rtemplom, la grani\u021ba balcanic\u0103 a Dublei Monarhii, \u00een imediata vecin\u0103tate a Dun\u0103rii, punct strategic de mare importan\u021b\u0103 \u00een momentul declan\u0219\u0103rii Primului R\u0103zboi Mondial. \u00a0De re\u021binut e \u00eens\u0103 c\u0103 harta derul\u0103rii tuturor faptelor din roman se \u00eentinde de la Timi\u0219oara la Viena, p\u00e2n\u0103 \u00een Bosnia \u0219i\u00a0 Gali\u021bia.<\/p>\n<p>Totul \u00eencepe la exact o lun\u0103 dup\u0103 ce arhiducele Franz Ferdinand e asasinat la Sarajevo. Pentru mai mult\u0103 precizie, \u00een 28 iulie 1914, c\u00e2nd \u00een cariera de argil\u0103 de la marginea micului ora\u0219 Biserica Alb\u0103 e descoperit cadavrul feti\u0219canei Marika Huban. Ce leg\u0103tur\u0103 s\u0103 fie \u00eentre cele dou\u0103 mor\u021bi?<\/p>\n<p>Tocmai \u00een leg\u0103tura aceasta incredibil\u0103, \u021besut\u0103 cu m\u00e2n\u0103 de maestru de polonezul Andrzej Ku\u015bniewicz, st\u0103 cheia romanului s\u0103u, <em>Regele celor dou\u0103 Sicilii<\/em> (1970). A\u0219adar, dou\u0103 crime: una de r\u0103sunet mondial, care va schimba fa\u021ba Europei, cealalt\u0103 \u2013 aparent ne\u00eensemnat\u0103, care va smulge \u00eens\u0103 din r\u0103d\u0103cini via\u021ba c\u00e2torva oameni, dar mai ales a unui t\u00e2n\u0103r locotenent austriac \u00een rezerv\u0103, Emil R. Dup\u0103 o copil\u0103rie \u0219i adolescen\u021b\u0103 petrecute \u00een rigorile unei familii burgheze din Viena, dup\u0103 o tinere\u021be dedicat\u0103 studiului artei, sufocat mereu de pasiunea maladiv\u0103, incestuoas\u0103, pentru Elisabeth, sora sa mai mare, Emil R. se treze\u0219te prins \u00een v\u00e2rtejul istoriei. E mobilizat \u00een regimentul 12 de ulani chezaro-cr\u0103ie\u0219ti \u0219i \u00eencartiruit \u00een garnizoana Weisskirchen. Din acel moment, el nu mai \u00een\u021belege nimic din ce i se \u00eent\u00e2mpl\u0103.<\/p>\n<p>Emil R. e unul dintre pu\u021binele personaje cu un nume inventat. Sau poate doar ascuns sub o ini\u021bial\u0103. Restul ofi\u021berilor, solda\u021bilor, ordonan\u021belor, birta\u0219ilor, poli\u021bi\u0219tilor, magistra\u021bilor au, \u00een majoritate, nume reale. Ca \u0219i str\u0103zile, garnizoanele, localurile (vin\u0103rie, restaurant, bordel) sau proprietarii lor. Ku\u015bniewicz s-a documentat enorm \u00een biblioteci, a citit mun\u021bi de ziare austriece din 1914 \u0219i, mai mult, ca diplomat, a fost la Biserica Alb\u0103 \u0219i la Timi\u0219oara \u00een perioada interbelic\u0103.<\/p>\n<p>Toate acestea, prozatorul polonez le-a declarat lui Cornel Ungureanu \u00eentr-un interviu. Iar \u00eentr-o convorbire cu Philip Dracodaidis a povestit de unde provine aten\u021bia sa exacerbat\u0103 pentru detaliile de epoc\u0103 (interioare burgheze, cazarme, g\u0103ri,\u00a0 localuri, uniforme, arme etc.). \u0218i de unde, sentimentul constant al dezmembr\u0103rii unei lumi. Al agonicului. Ele vin din istoria propriei familii, de mici nobili francezi \u0219i polonezi, dar \u0219i din propria biografie, at\u00e2t de controversat\u0103, at\u00e2t de ambigu\u0103, pe care o transfer\u0103 stilizat multor personaje, roman dup\u0103 roman.<\/p>\n<p>Eroul s\u0103u, Emil R., e predestinat unui \u201ecaracter dublu\u201d. E fragil, nevrotic, inadecvat, obsedat de hermafroditism, deoarece via\u021ba sa st\u0103 mereu sub semnul acestei antagonice fuziuni bicefale. Regimentul lui de ulani a purtat numele regelui celor <em>dou\u0103 Sicilii<\/em> \u0219i face parte din armata marelui imperiu chezaro-cr\u0103iesc. \u201eHermafroditismul din denumirea regatului mort cu dou\u0103 secole \u00een urm\u0103 con\u021bine \u00een sine germenele, presim\u021birea \u0219i sentin\u021ba de moarte; monarhia noastr\u0103 e \u0219i ea hermafrodit\u0103 \u00een nume (\u2026), iar eu \u00eensumi\u2026\u201d. Sunt g\u00e2ndurile t\u00e2n\u0103rului locotenent din regimentul de ulani.<\/p>\n<p>Prin punctele de suspensie din roman, autorul \u00ee\u0219i condamn\u0103 ambivalentul personaj. Subterana tenebroas\u0103 \u00eel \u00eempinge la crim\u0103. Emil R. o ucide pe mica prostituat\u0103. Apoi, dup\u0103 o anchet\u0103 m\u0103sluit\u0103, care \u00eei ascunde vina, porne\u0219te spre front cu \u00eentregul regiment. Febricitat, \u00een plin delir, el arunc\u0103 \u00een apa r\u00e2ului peste care trenul tocmai trece ultima scrisoare c\u0103tre sora sa \u0219i jurnalul. Pentru ca apoi s\u0103 se arunce \u0219i el peste pod. Gest final \u00eentr-o via\u021b\u0103 ratat\u0103 \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, premoni\u021bie a sinuciderii unei lumi \u00eentregi, care \u0219i-a pierdut valorile \u0219i sensul.<\/p>\n<p>A\u0219a am recitit romanul lui Emil R. \u0219i al Bisericii Albe, \u00een timp ce, pe o c\u0103ldur\u0103 ucig\u0103toare, c\u0103utam cazarma Franz Ferdinand, vin\u0103ria, gara, pia\u021ba, poli\u021bia, localul r\u0103u famat, micul bazar \u0219i cariera de argil\u0103 de la marginea ora\u0219ului. F\u0103r\u0103 s\u0103 le mai g\u0103sim.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>O CAZARM\u0102, DOU\u0102 CAZARME<\/strong><\/p>\n<p>Orice plecare \u00een Serbia sau Ungaria ce nu trece dincolo de Budapesta ori Belgrad e ca o excursie aprope de cas\u0103. Singurul detaliu care m\u0103 nelini\u0219te\u0219te sunt costurile de roaming din Serbia. \u00cen rest, e ca \u0219i cum a\u0219 merge la Arad sau la Oravi\u021ba. Nu e alt\u0103 lume, ci e lumea noastr\u0103 \u0219i chiar dac\u0103 se vorbesc alte limbi \u0219i se voteaz\u0103 al\u021bi politicieni plec cu siguran\u021ba celui care a f\u0103cut acel drum de zeci de ori, iar riscul e s\u0103 treci prin locurile astea cum treci prin buc\u0103t\u0103rie, pe l\u00e2ng\u0103 nevasta pe care o \u0219tii de o via\u021b\u0103. <em>Atlasul <\/em>\u00eens\u0103 mi-a ascu\u021bit sim\u021burile. Am plecat spre Biserica Alb\u0103 \u00een c\u0103utarea unei cazarme austro-ungare, a\u0219adar o cl\u0103dire pe care puteam s\u0103 punem m\u00e2na, s\u0103-i sim\u021bim mirosul, s\u0103-i inspect\u0103m detaliile. Altfel \u021bi se aprinde imagina\u021bia c\u00e2nd ai \u00een fa\u021ba ochilor ditamai construc\u021bia. Mamette \u0219tia numele str\u0103zii, arhitectura unei astfel de cl\u0103diri o cuno\u0219team din Timi\u0219oara \u0219i din alte locuri pe unde am mai ajuns, deci mergeam aproape la sigur.<\/p>\n<p>\u0218i c\u00e2nd o g\u0103sim ce facem? Film\u0103m acolo. \u0218i ce mai facem? Ne g\u00e2ndim cum a fost atunci. \u00cenviem solda\u021bi cu chipuri, nume \u0219i prenume, ofi\u021beri \u00een carne \u0219i oase, oameni ca noi, care nu mai sunt de mult, dar care \u00eenc\u0103 tr\u0103iesc acolo datorit\u0103 cl\u0103dirii. Pove\u0219tile vie\u021bilor pe care le-au tr\u0103it, toate iluziile \u0219i deziluziile acelor oameni au r\u0103mas impregnate \u00een tencuiala scorojit\u0103 \u0219i \u00een c\u0103r\u0103mizile ro\u0219iatice. Dac\u0103 pui m\u00e2na pe ziduri, dac\u0103 freci pu\u021bin cu palma tencuiala, \u00eei vezi pe to\u021bi \u00een fa\u021ba ochilor, fiecare cum era, cu hainele lui, cu grijile lui, cu must\u0103\u021bile, aluni\u021bele \u0219i co\u0219urile de pe fa\u021b\u0103, cu mirosul de m\u00e2ncare \u0219i de fum de \u021bigar\u0103 din p\u0103r \u0219i cu g\u00e2ndurile care \u00eei treceau prin minte acum o sut\u0103 \u0219i ceva de ani, fix \u00een ziua \u0219i la ora la care eram noi acolo.<\/p>\n<p>Dar \u00eenainte s\u0103 ap\u0103s\u0103m din nou pe butonul nostalgiei, trebuia s\u0103 m\u00e2nc\u0103m ceva. C\u0103l\u0103torului \u00eei \u0219ade bine cu drumul, dar noi, aproape mereu, chiar dac\u0103 poate suntem \u00een ma\u0219in\u0103 \u00eentr-o zi chiar \u0219i pai\u0219pe-cin\u0219pe ore, \u00eent\u00e2i \u0219i \u00eent\u00e2i m\u00e2nc\u0103m. \u00centr-un fel, cel pu\u021bin pentru mine, nu s-au schimbat multe. C\u00e2nd eram copil \u0219i mergeam cu trenul, nu trecea nici o or\u0103 de c\u00e2nd porneam din gar\u0103 \u0219i mi se f\u0103cea foame. A\u0219a \u0219i acum. Deci orice plecare pentru <em>Atlasul locurilor uitate <\/em>\u00eencepe cu o oprire \u0219i o mas\u0103. \u00centr-un fel, are sens, doar suntem \u00een Balcani \u0219i nu ne sacrific\u0103m pe altarul crea\u021biei cu stomacul gol. Ar fi \u0219i p\u0103cat.<\/p>\n<p>Dac\u0103 treci prin V\u00e2r\u0219e\u021b \u0219i nu te opre\u0219ti la restaurantul Dinar \u00eenseamn\u0103 ori c\u0103 e\u0219ti vegetarian, ori c\u0103 \u021bii regim cu orez fiert \u0219i biscui\u021bi din cauz\u0103 c\u0103 \u021bi-e deranjat stomacul. La orice restaurant am fi \u00eens\u0103, rutina e aceea\u0219i: comand\u0103m m\u00e2ncarea, eu beau o Cola f\u0103r\u0103 zah\u0103r, Mamette o limonad\u0103 la temperatura camerei, iar apoi \u00eentinde harta, scoate h\u00e2rtiile, noti\u021bele, c\u0103r\u021bile \u00eeng\u0103lbenite, umple masa, facem planul, ne sucim, ne \u00eenv\u00e2rtim, stabilim unde film\u0103m, ne asum\u0103m mai multe dec\u00e2t putem face \u00eentr-o singur\u0103 zi, vine apoi m\u00e2ncarea, ea termin\u0103 de m\u00e2ncat doar un sfert, eu m\u00e2n\u00e2nc \u0219i num\u0103r calorii, str\u00e2ngem harta \u0219i foile, Mamette le \u00eencurc\u0103 \u00een plase, le z\u0103p\u0103ce\u0219te apoi \u0219i mai tare \u00een ma\u0219in\u0103, desert nu cerem, mereu desertul \u00eel m\u00e2nc\u0103m mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce bif\u0103m primul punct pe harta noastr\u0103.<\/p>\n<p>Abia apoi \u00eencepe c\u0103utarea adev\u0103rat\u0103.\u00a0 Suntem ca doi c\u00e2ini \u00een c\u0103utare de trufe, adulmec\u0103m la tot pasul, scormonim prin p\u0103m\u00e2nt, cum ar veni, alerg\u0103m \u00een st\u00e2nga \u0219i \u00een dreapta, adic\u0103 ne r\u0103t\u0103cim pe str\u0103zi, tragem pe marginea drumului tot la un sfert de ceas, Mamette mai verific\u0103 o dat\u0103 foile, eu mai schimb reperele pe Waze, ne oprim \u0219i inspect\u0103m; tin\u021ba, trufa nu se las\u0103 g\u0103sit\u0103 f\u0103r\u0103 efort niciodat\u0103, dar \u00eentr-un final o nimerim. A\u0219a a fost \u0219i acum. Strada chiar exist\u0103 (Ulica Vojske Jugoslavije), cl\u0103direa exist\u0103 \u0219i ea, nu se d\u0103r\u00e2mase, nu era doar o inven\u021bie \u00een romanul lui Ku\u015bniewicz, pe care Mamette \u00eel car\u0103 \u00eentr-una dintre plase. Doar c\u0103 e fostul Centru de instruc\u021bie militar\u0103 pentru \u0219oferi (<em>Narodni heroj Slavko Mun\u0107an Sava<\/em>).<\/p>\n<p>Cl\u0103direa era deci \u00een picioare, cu geamuri \u0219i acoperi\u0219 cu tot, ditamai c\u0103soaia austro-ungar\u0103 \u00een jurul c\u0103reia crescuser\u0103 copaci \u0219i tufe \u00eenalte. Nu era nimeni prin preajm\u0103 \u0219i, dac\u0103 ignorai cl\u0103dirile \u0219i casele de l\u00e2ng\u0103, puteai s\u0103 te min\u021bi c\u0103 te-ai \u00eentors \u00een timp la \u00eenceputul secolului XX, puteai s\u0103 \u00eenchizi ochii \u0219i s\u0103 auzi tr\u0103suri \u0219i cai prin curtea cazarmei. \u0218i totu\u0219i, \u0219i totu\u0219i, butonul nostalgiei avea capac. Iar capacul nu se l\u0103sa \u00eendep\u0103rtat, pentru c\u0103 l\u00e2ng\u0103 garnizoan\u0103 era o unitate militar\u0103 s\u00e2rbeasc\u0103, iar pe gardul unit\u0103\u021bii era un semn care cu greu putea fi ignorat. Nu zicea c\u0103 nostalgia nu e permis\u0103, ci c\u0103 fotografiatul \u0219i filmatul sunt interzise. Cum s\u0103 explic\u0103m noi unui soldat s\u00e2rb c\u0103 am venit acolo ca s\u0103 punem palma pe tencuiala scorojit\u0103 \u0219i apoi s\u0103 marc\u0103m un punct \u00een <em>Atlas<\/em>? Ce caut\u0103 doi rom\u00e2ni, cu lavaliere \u00een piept, l\u00e2ng\u0103 unitatea militar\u0103, \u00een anul de gra\u021bie 2026, c\u00e2nd spionii umbl\u0103 peste tot prin Europa? La loc comanda, cum ar veni!<\/p>\n<p>Ne-am urcat \u00een ma\u0219in\u0103 cu cozile \u00eentre picioare. Am dat cu nasul de truf\u0103, dar nu am pus laba pe ea. \u0218i du\u0219i am fost, dar nu departe, pentru c\u0103 Mamette a zis c\u0103 trebuie s\u0103 mai fi fost \u0219i alte cazarme \u00een garnizoana Biserica Alb\u0103. A\u0219a c\u0103 am luat-o spre centrul ora\u0219ului, \u00een c\u0103utarea unei vechi <em>Oficirska kasarna<\/em>.<\/p>\n<p>\u0218i a avut dreptate. Am mai g\u0103sit o cl\u0103dire. \u0218i ea era scorojit\u0103, cu por\u021bi ur\u00e2te \u0219i ruginite. Dumnezeu \u0219tie ce era \u00een curtea aia. Poate vreun depozit. Dar poarta era deschis\u0103. Acolo ne-am plantat, l\u00e2ng\u0103 ea, \u0219i am filmat. Mamette a spus povestea fetei omor\u00e2te \u0219i a ofi\u021berului care s-a sinucis. Poate or fi c\u0103lcat \u0219i ei prin curtea acum plin\u0103 de buruieni? Ce o fi m\u00e2ncat el \u00een ziua aia? La ce s-o fi g\u00e2ndit? Dar fata? Ea la ce se g\u00e2ndea? Sau poate nici nu au existat.<\/p>\n<p>Sunt personaje \u00eentr-un roman, dar al\u021bii ca ei sigur au fost, au ap\u0103rut \u0219i \u00een presa vremii. \u00centre timp s-a ales praful \u0219i de acele ziare. O mai fi r\u0103mas vreo pagin\u0103 ascuns\u0103 \u00eentre c\u0103r\u0103mizi. Asta chiar se poate. C\u00e2nd am renovat acas\u0103, am g\u0103sit c\u00e2teva pagini dintr-un ziar sub parchet. Poate c\u0103 vreun me\u0219ter care a lucrat \u00een curtea aia a m\u00e2ncat ceva pe o bucat\u0103 de ziar unde, la pagina trei, s\u0103 zicem, era anun\u021bat\u0103 misterioasa moarte a unei feti\u0219cane din \u0219atr\u0103. Peste o vreme, c\u00e2nd vor d\u0103r\u00e2ma cl\u0103direa, vor g\u0103si ziarul \u0219i vom \u0219ti din nou cum o chema \u00een realitate pe Marika Huban.<\/p>\n<p><strong>\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0\u00a0<\/strong><\/p>\n<p><strong>UN CONDOTIER \u00ceN PUST\u0102<\/strong><\/p>\n<p>Poate doar istoricii \u00ee\u0219i vor aduce aminte de el imediat dup\u0103 Cr\u0103ciunul din 2026. Numele lui e Filippo Buondelmonti degli Scolari \u0219i e unul din cei mai cunoscu\u021bi condotieri dat de Floren\u021ba lumii cre\u0219tine.\u00a0 I s-a mai spus, ca un alint \u00eenc\u0103rcat de respect \u0219i admira\u021bie, Pippo Spano. A murit r\u0103pus de boal\u0103 \u00een 27 decembrie 1426, la Lipova, dup\u0103 o via\u021b\u0103 de glorie. Avea doar 57 de ani, dar i-a tr\u0103it cu intensitatea unui mare erou. A\u0219adar, se \u00eemplinesc \u00een cur\u00e2nd 600 de ani de c\u00e2nd Pippo Spano a trecut \u00een legend\u0103. Povestea vie\u021bii lui e spectaculoas\u0103, demn\u0103 de sutele de pagini care i-au fost dedicate. Deoarece o parte \u00eensemnat\u0103 din fabuloasa lui istorie se leag\u0103 de Timi\u0219oara \u0219i de Banat, am pornit pe urmele sale.<\/p>\n<p>\u0218i am \u00eenceput cu Timi\u0219oara. Nu \u00eemplinise 30 de ani c\u00e2nd s-a al\u0103turat cavalerilor cre\u0219tini care au pornit spre Nicopole, \u00een toamna lui 1396, \u00eentr-o cruciad\u0103 anti-otoman\u0103. E drept, au fost \u00eenvin\u0219i, dar cariera lui glorioas\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 regele Ungariei nu s-a \u00eencheiat. Bravul florentin cu origini modeste era deja trezorierul lui Sigismund de Luxemburg \u0219i administrator al tuturor minelor de aur din regat. Mai mult, se distinsese deja \u0219i pe c\u00e2mpul de lupt\u0103: peste 20 de b\u0103t\u0103lii castigate p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii. Cele mai multe, \u00eempotriva Imperiului Otoman.<\/p>\n<p>Calit\u0103\u021bile lui de strateg genial \u0219i de lupt\u0103tor f\u0103r\u0103 rival l-au \u00een\u0103l\u021bat rapid \u00een rang. A devenit Comite de Timi\u0219oara \u0219i de Timi\u0219 \u0219i a fortificat numeroase cet\u0103\u021bi din \u00eentreg Banatul, cu prec\u0103dere \u00een zonele de frontier\u0103. Un asemenea sistem de ap\u0103rare \u201e\u00een re\u021bea\u201d nu se mai v\u0103zuse prin acele locuri.\u00a0 \u00cen plus, a introdus cu o bun\u0103 intui\u021bie armele de foc timpurii \u00een Banat. Dar cea mai puternic\u0103 arm\u0103 a sa a fost propria prezen\u021b\u0103 pe c\u00e2mpul de lupt\u0103, darul de a-\u0219i surprinde adversarii \u0219i de a-\u0219i \u00eensufle\u021bi solda\u021bii. Deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, el a fost mentorul militar al lui Iancu de Hunedoara.<\/p>\n<p>Faptele lui sunt \u00eens\u0103 memorabile \u0219i \u00een afara c\u00e2mpului de lupt\u0103. Sunt faptele unui constructor. Ale unui edificator. A reamenajat \u0219i fortificat Castelul (pe care timi\u0219orenii \u00eel numesc azi \u201eal Huniazilor\u201d), transform\u00e2ndu-l, treptat \u00eentr-un pol al culturii renascentiste \u00een aceast\u0103 parte a Europei de Sud-Est. Arti\u0219ti (pictori, sculptori, arhitec\u021bi) adu\u0219i din Italia pentru a amenaja spa\u021biile, o bibliotec\u0103, stimulente pentru \u0219tiin\u021be \u0219i arte. S-a spus nu o dat\u0103 c\u0103 a fost un ini\u021biator al culturii umaniste a Rena\u0219terii italiene \u00een Banat \u0219i Transilvania.<\/p>\n<p>Dar locul unde acest spirit nou, acest suflu al marii arte italiene avea s\u0103 izbucneasc\u0103 a fost un castel \u00een plin\u0103 pust\u0103, r\u0103mas \u00een picioare p\u00e2n\u0103 azi. Castelul din Ozora. Cea mai important\u0103 re\u0219edin\u021b\u0103 a r\u0103zboinicului florentin, dob\u00e2ndit\u0103 prin c\u0103s\u0103toria cu frunoasa contes\u0103 Borb\u00e1la\/ Barbara, st\u0103p\u00e2na unei mari mo\u0219ii din Ozora. \u00cempreun\u0103 au devenit mai apoi proprietarii unor \u00eentinse terenuri \u00een comitatele Tolna, Vas, Sopron, Bodrog \u0219i Timi\u0219. Construc\u021bia castelului din Ozora a \u00eenceput \u00een 1416, \u00eens\u0103 abia dup\u0103 moartea lui Pippo (\u00een 1426), el \u0219i-a dezv\u0103luit oaspe\u021bilor \u00eentreaga splendoare.<\/p>\n<p>Multe s-ar mai putea scrie \u0219i despre portretul lui Filipo Scolari. \u00a0Ni-l restituie cu pan\u0103 de maestru Andrea del Castagno \u00eentr-un tablou celebru aflat la Floren\u021ba, \u00een Galleria degli Uffizi. Iar copiile lui \u00eemp\u00e2nzesc interioarele multor castele, biblioteci ori saloane. Pippo Spano nu-i las\u0103 nici azi pe cercet\u0103tori s\u0103 se odihneasc\u0103. Cum nici pe scriitori. Unii \u00eel caut\u0103 prin arhive, al\u021bii &#8211; \u00een subterana propriei imagina\u021bii. Cum e \u0219i cazul lui Heinrich Mann, \u00een micro-romanul (sau nuvela) <em>Pippo Spano<\/em> (1904).<\/p>\n<p>Acolo, condotierul din Ozora e modelul absolut pentru un scriitor din Floren\u021ba, Mario Malvolto. La r\u0103scrucea veacurilor, \u00een plin\u0103 epoc\u0103 decadent\u0103, eroul lui Mann e obsedat de for\u021ba vital\u0103 a r\u0103zboinicului din secolul al XV-lea, pe care \u00eel contempl\u0103 \u00een celebrul tablou al lui Castagno, intrat misterios \u00een posesia sa. Aflat \u00een plin\u0103 criz\u0103 creatoare, blocat, scriitorul italian (c\u0103ruia Heinrich Mann i-a transferat ceva din stilul nevrotic al lui Gabriele d\u0315&#8217;Annunzio) aspir\u0103 s\u0103 se contamineze de energia lui Pippo. S\u0103 o metabolizeze stilizat \u00een propria crea\u021bie romanesc\u0103. Dar nu reu\u0219e\u0219te acest transfer. Dup\u0103 cum, e\u0219ueaz\u0103 \u0219i \u00een iubirea pentru frumoasa Gemma, a c\u0103rei tinere\u021be exploziv\u0103 \u00eei este, p\u00e2n\u0103 la un moment dat, surs\u0103 de energie viril\u0103. Nimic nu \u00eei poate mobiliza for\u021ba creativ\u0103.<\/p>\n<p>Mult prea fragil pentru marea sa miz\u0103, dar, \u00een acela\u0219i timp, setos de putere \u0219i vanitos, Malvolto g\u0103se\u0219te o singur\u0103 solu\u021bie salvatoare: moartea. \u00a0\u00ce\u0219i ucide iubita, dar nu mai are curajul \u0219i for\u021ba de a se sinucide. Sec\u0103tuit de orice energie, mediocru \u0219i la\u0219, se simte total strivit de marele s\u0103u model, Pippo. C\u00e2t\u0103 dec\u0103dere! C\u00e2t\u0103 decaden\u021b\u0103!<\/p>\n<p><strong>OZORA<\/strong><\/p>\n<p>Ozora sun\u0103 exotic. O-zo-ra. Vacan\u021b\u0103 cu iahtul la O-zo-ra. M\u0103 rog, nu cu iahtul, pentru c\u0103 e \u00een Ungaria, poate cu trenul, cu Orient Express. Totu\u0219i noi am mers cu ma\u0219ina, \u0219i eu am ajuns repede la concluzia c\u0103 Ozora e un bun exemplu de atmosfer\u0103 balcanic\u0103, genul surprins\u0103 de Kusturica, \u00een inima Europei Centrale. La Ozora am v\u0103zut a\u0219a: o ma\u0219in\u0103 cu remorc\u0103 \u00een care erau c\u0103ra\u021bi trei purcei, vreo cinci case lipite una de alta \u00een ale c\u0103ror cur\u021bi erau scoase la v\u00e2nzare biciclete second-hand \u0219i haine \u00een saci de plastic, vreo trei co\u0219melii cu horn pe geam \u0219i haine \u00eentinse pe s\u00e2rm\u0103 \u00een curte \u0219i c\u00e2te \u0219i mai c\u00e2te. Am cobor\u00e2t din Orient Express diesel 2009 \u00een ceea ce p\u0103rea centrul ora\u0219ului \u0219i am exclamat: \u201eMamette, chiar a meritat s\u0103 conducem patru ore p\u00e2n\u0103 aici!\u201d. Patru ore ca s\u0103 ajungem \u00eentr-un soi de B\u0103icoi\/Mizil\/C\u0103rpini\u0219 central-european. M\u0103 apucaser\u0103 nervii \u0219i mi se p\u0103rea c\u0103 la Ozora vom marca pe harta locurilor uitate fix nimic, dar nu nimicul \u0103la fain, care te \u00eendeamn\u0103 la reflec\u021bie \u0219i \u00ee\u021bi \u00eencinge imagina\u021bia, ci un nimic fle\u0219c\u0103it. M\u0103 b\u0103tea soarele \u00een cap \u0219i, dac\u0103 Pippo Spano ar fi fost acolo, fiindc\u0103 pe urmele lui umblam ca ame\u021bi\u021bii, i-a\u0219 fi dat una peste b\u0103rbia florentin\u0103 cu <em>Dic\u021bionarul romanului central-european din secolul XX<\/em>.<\/p>\n<p>Mamette era \u0219i ea cam plouat\u0103, a\u0219a c\u0103 am plecat to\u021bi trei, cu Gina \u00eentre noi \u2013 s\u0103 nu ne h\u00e2rjonim \u2013, spre pia\u021ba din O-zo-ra. Nimic bun nu se putea \u00eent\u00e2mpla la O-zo-ra, c\u0103 doar nu aveam de g\u00e2nd s\u0103 cump\u0103r\u0103m o biciclet\u0103 dup\u0103 care \u00eenc\u0103 pl\u00e2ngea vreo tanti din Olanda \u2013 chiar am spus asta, acolo, c\u00e2nd st\u0103team pironi\u021bi \u00een mijlocul pie\u021bei \u0219i \u00eel a\u0219teptam pe marele Pippo Spano s\u0103 vin\u0103 c\u0103lare pe un cal negru ca pana corbului \u0219i s\u0103 ne salveze.\u00a0 De vreo dou\u0103 ore visam la o pr\u0103jitur\u0103 cu mac \u0219i vi\u0219ine \u0219i era limpede c\u0103 unde eram noi nu cre\u0219te macul, iar vi\u0219inele sunt mici \u0219i acre. Dar pesemne c\u0103 marele Ozorai Pipo ne purta de grij\u0103, pentru c\u0103 \u00een mijlocul pie\u021bei ne a\u0219tepta o patiserie, iar \u00een patiserie ne a\u0219tepta o tanti cu p\u0103rul cre\u021b \u0219i inele de aur, iar \u00een fa\u021ba doamnei era o vitrin\u0103, iar \u00een vitrin\u0103 st\u0103teau una l\u00e2ng\u0103 alta, ca ni\u0219te copii blonzi \u0219i ferici\u021bi, cele mai bune pr\u0103jituri cu mac \u0219i foietaje cu mere pe care le-am m\u00e2ncat \u00een via\u021ba mea. Doamna cu inele de aur le-a luat din vitrin\u0103 cu m\u00e2inile goale, iar dup\u0103 ce am devorat prima bucat\u0103, am intrat din nou \u00een patiserie ca s\u0103 \u00eei spun c\u0103 mi-a trecut germofobia, nu m\u0103 deranjeaz\u0103 c\u0103 nu folose\u0219te un cle\u0219te sau ceva \u0219i c\u0103 o implor s\u0103 ne mai v\u00e2nd\u0103 trei buc\u0103\u021bi, pentru c\u0103 via\u021ba e frumoas\u0103 la O-zo-ra \u0219i \u00eentr-adev\u0103r merit\u0103 tr\u0103it\u0103.<\/p>\n<p>C\u00e2nd zah\u0103rul \u00ee\u021bi curge prin vene, prinzi curaj \u0219i chiar dac\u0103 nu trebuie s\u0103 te lup\u021bi cu otomanii ca eroul nostru, merit\u0103 m\u0103car s\u0103 faci c\u00e2\u021biva pa\u0219i. \u0218tiam c\u0103 e un castel \u00een apropiere, castelul lui Pippo Spano, de asta venisem de fapt, vedeam zidurile de ap\u0103rare din pia\u021b\u0103, dar nu aveam speran\u021ba s\u0103 \u00eel g\u0103sim deschis la ora la care ajunsesem. \u00cens\u0103 Pippo ne purta de grij\u0103, iar acela a fost punctul \u00een care, cum se zice, ni s-a rupt filmul. Am intrat, da, \u00een castel \u0219i am \u00een\u021bepenit. \u0218i c\u00e2nd zic c\u0103 am \u00een\u021bepenit, merit\u0103 s\u0103 fiu luat \u00een serios, pentru c\u0103 am sim\u021bit pur \u0219i simplu c\u0103 ni se taie r\u0103suflarea \u0219i trebuie s\u0103 sun\u0103m la 112. Abia atunci mi-am dat seama c\u0103 purceii, \u0219i bicicletele, \u0219i d\u0103r\u0103p\u0103n\u0103turile erau obiecte butaforice al c\u0103ror rol era s\u0103 sporeasc\u0103 contrastul cu minunea care se desf\u0103\u0219ura \u00een fa\u021ba ochilor no\u0219tri. Stimate Filippo Buondelmonti degli Scolari, te iubesc! Pe unde pui tu m\u00e2na, cresc flori. M\u0103 rog, cre\u0219te ieder\u0103, ca \u00een filme, ca \u00een Vene\u021bia, cre\u0219te pe ziduri de piatr\u0103 splendide, cre\u0219te p\u00e2n\u0103 sus, printre bolte \u0219i st\u00e2lpi.<\/p>\n<p>Am umblat prin castel \u0219i prin curte p\u00e2n\u0103 \u00een ultima secund\u0103 \u00eenainte de \u00eenchidere, iar c\u00e2nd am ie\u0219it, eram la fel de n\u0103uci\u021bi ca atunci c\u00e2nd am intrat. Aveam \u00een m\u00e2n\u0103 o piatr\u0103 pe care era pictat castelul \u0219i pe care Mamette ne-o d\u0103ruise mie \u0219i Ginei. \u00cemi imaginam cum ar fi s\u0103 ajungi la castel noaptea, s\u0103 intri pe poarta mare \u0219i apoi s\u0103 dormi acolo, s\u0103 p\u00e2nde\u0219ti cum sc\u00e2r\u021b\u00e2ie mobila \u0219i s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 unii nu au p\u0103r\u0103sit castelul de secole \u0219i umbl\u0103 \u00eenc\u0103 noaptea prin \u00eenc\u0103peri. Asta chiar ar fi ca \u00eentr-un vis. Nici nu m\u0103 mai mir\u0103 c\u0103 la c\u00e2\u021biva pa\u0219i de Ozora are loc un mare festival psihedelic. De altfel, ce loc mai bun s\u0103 organizezi un astfel de festival dec\u00e2t \u00een pust\u0103, acolo unde cerul se une\u0219te cu p\u0103m\u00e2ntul \u0219i unde totul pare la fel \u0219i diferit deopotriv\u0103? La plecare am oprit ma\u0219ina \u00een c\u00e2mp. Am cobor\u00e2t, am pus m\u00e2na strea\u0219in\u0103 la ochi \u0219i am privit \u00een zare. Pippo se vedea \u00een dep\u0103rtare. C\u0103l\u0103rea un cal \u00eenalt \u0219i musculos, galopa printre balo\u021bi de paie, \u021binea \u00een m\u00e2n\u0103 un fir lung de ieder\u0103, iar \u00een jurul lui era un c\u00e2rd de c\u0103priori tineri care alergau \u0219i ei cu coarnele \u00eenainte. Se \u00eendreptau spre castel, urma probabil cina. Doamna cu inele de aur era deja la por\u021bile castelului, c\u0103ra lucern\u0103 pentru c\u0103prori, ap\u0103 pentru calul negru, iar pentru Pippo a\u0219ezase deja t\u0103vi din argint pline cu pr\u0103jituri cu mac.<\/p>\n<p><strong>PETROVARADIN. O \u00ceNTRET\u0102IERE <\/strong><\/p>\n<p><strong>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201e<\/strong>Astfel s-a \u00eentors Vuk Isakovi\u0107 de la r\u0103zboi, \u00een 1745, la \u00eenceputul verii\u201d. Atunci, cu o nou\u0103 speran\u021b\u0103, ca lic\u0103rul unei stele \u00eendep\u0103rtate, ca o \u201eultim\u0103 s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 a tinere\u021bii sale\u201d, el are puterea s\u0103 priveasc\u0103 spre fluviul care se revars\u0103, fiindc\u0103 aici apele se afl\u0103 \u201ela \u00eentret\u0103ierea dintre Orient \u0219i Occident\u201d. Cine e acest Vuk Isakovi\u0107 \u0219i de unde prive\u0219te el \u00eentret\u0103ierea celor dou\u0103 lumi, prin care se \u00eencheie un mare roman?<\/p>\n<p>Eroul <em>Migra\u021biilor<\/em> lui Milo\u0161 Crnjanski st\u0103 cu privirea pierdut\u0103 spre apa-frontier\u0103, spre toate posibilele grani\u021be fluide, cum e \u0219i Gibraltarul Dun\u0103rii din Serbia, spre care ne \u00eendrept\u0103m, urm\u00e2nd <em>Atlasul locurilor uitate. <\/em>Petrovaradin. Unul din nodurile acestei prime p\u0103r\u021bi din <em>Migra\u021biile<\/em> (1929). \u00cempreun\u0103 cu <em>A doua carte a Migra\u021biilor<\/em>, scris\u0103 dup\u0103 mai bine de 30 ani, \u00een 1962, romanul al c\u0103rui final tocmai l-am citat adun\u0103 peste 1.000 de pagini. Important de re\u021binut, volumul e cotat drept \u201ecea mai bun\u0103 carte a literaturii s\u00e2rbe din secolul XX\u201d \u0219i se afl\u0103 printre cele 10 romane majore ale literaturilor central-europene din <em>Biblioteca ideal\u0103<\/em> imaginat\u0103 de Bernard Pivot.<\/p>\n<p>Am a\u0219ezat Petrovaradinul \u0219i cetatea sa fortificat\u0103 la loc de cinste pe harta Atlasului nostru. \u0218i i-am dat \u00eent\u00e2ietate lui Milo\u0161 Crnjanski, deoarece \u00a0el e legat prin anii copil\u0103riei \u0219i ai form\u0103rii de Timi\u0219oara, ora\u0219ul care, pentru el, a r\u0103mas un fel de Itac\u0103. Iar Petrovaradinul a fost fortificat de austrieci timp de 80 de ani, \u00eencep\u00e2nd din 1692, \u00een sistem Vauban, ca \u0219i, p\u00e2n\u0103 la un punct, cetatea Timi\u0219oarei, dar ceva mai \u00eencolo. A\u0219adar, dou\u0103 fort\u0103re\u021be \u00een oglind\u0103: una, la \u00een\u0103l\u021bime, pe culme, alta \u2013 la c\u00e2mpie. Prima conservat\u0103 integral, a doua \u2013 \u00een mare parte demolat\u0103. Cu dou\u0103 b\u0103t\u0103lii care au intrat \u00een istorie ca victorii ale unui geniu strategic: Eugeniu de Savoya. El a reu\u0219ind s\u0103 reziste \u0219i s\u0103 triumfe la Petrovaradin \u00een asediul otoman din august 1716 \u0219i, \u00een octombrie al aceluia\u0219i an, s\u0103 cucereasc\u0103 Timi\u0219oara.<\/p>\n<p>Iar \u00een <em>Migra\u021biile, <\/em>destinul lui Vuk Isakovi\u0107, amestec de istorie real\u0103 \u0219i fabula\u021bie, e str\u00e2ns legat de mo\u0219tenirea lui Eugeniu de Savoya. Ofi\u0163er superior \u00een armata imperial\u0103 habsburgic\u0103 (\u201emaior \u015fi comandant al polcului slavo-dun\u0103rean\u201d), Isakovi\u0107 este tipul militarului carismatic, viril \u015fi cr\u00e2ncen, lipsit de via\u0163\u0103 interioar\u0103 ori de probleme de con\u015ftiin\u0163\u0103. Mercenar curajos \u015fi crud, \u00een aparen\u0163\u0103 perfect asimilat, dup\u0103 mul\u0163i ani \u00een serviciul armatei imperiale, el ajunge s\u0103 constate c\u0103 slavii din Imperiul Habsburgic au un statut precar. \u0218i c\u0103, \u00een ciuda loialit\u0103\u0163ii sale, \u00een ciuda serviciilor irepro\u015fabile pe care le aduce de-a lungul timpului Cur\u0163ii vieneze, el are, de fapt, tot o pozi\u0163ie marginal\u0103.<\/p>\n<p>Crescut \u00een umbra \u015fi cultul unui tat\u0103 \u201ecare \u00eei vindea lui Eugeniu de Savoya animale \u015fi care \u00ee\u015fi \u00eendemnase to\u0163i copiii, fra\u0163ii, finii \u015fi cunoscu\u0163ii s\u0103 se \u00eenroleze \u00een oastea austriac\u0103, ce-i respingea pe turci\u201d, Vuk duce, \u00een tinere\u0163e, ca mercenar \u00een toate cele trei r\u0103zboaie, \u201eo via\u0163\u0103 chiar frumoas\u0103\u201d, \u201ef\u0103r\u0103 griji, mul\u0163umit, a\u015ftept\u00e2nd ceva pl\u0103cut, ce li se va \u00eent\u00e2mpla tuturor\u201d. Abia dup\u0103 moartea b\u0103tr\u00e2nului, prins cu totul \u00een mecanismul cazon, \u201e\u00een coloniz\u0103ri, recens\u0103minte, alc\u0103tuiri de liste, adun\u0103ri de animale \u015fi oameni \u00een cet\u0103\u0163i \u015fi-n satele de grani\u0163\u0103\u201d, Isakovi\u0107 realizeaz\u0103 c\u0103 \u201enu se \u00eent\u00e2mpla nimic bun \u015fi abia acum observ\u0103 \u00een jur noroaiele \u015fi b\u0103l\u0163ile, mizeria oamenilor, via\u0163a de zi cu zi, am\u0103r\u00e2t\u0103, din sate \u015fi tran\u015fee, din case, colibe \u015fi oboare, din ad\u0103posturile s\u0103pate \u00een p\u0103m\u00e2nt\u201d.<\/p>\n<p>\u0218i abia atunci, spre sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u00eencepe s\u0103 fie b\u00e2ntuit de un ciudat sentiment al destr\u0103m\u0103rii. \u0218i, mai ales, de o nostalgie nel\u0103murit\u0103, care porne\u015fte din presim\u021birea insistent\u0103 a mor\u0163ii. De\u0219i corpul \u00eencepe s\u0103-i fie marcat de b\u0103tr\u00e2ne\u021be, vigoarea lui nu poate fi stins\u0103. El e o chintesen\u021b\u0103 a lumii dun\u0103rene din Balcani, a c\u0103rei vitalitate e haotic\u0103 \u015fi exploziv\u0103. Aici, nici instinctul \u015fi nici natura nu par s\u0103 se supun\u0103 \u00eenc\u0103 formelor. Orice idee, chiar \u015fi cea religioas\u0103, poart\u0103 \u00een lumea dun\u0103rean\u0103 amprenta acestei naturi \u00een plin\u0103 expansiune. Aici, energiile telurice tind s\u0103 \u00eemping\u0103 cre\u015ftinismul ortodox \u00een panteism, prin cultul pe care oamenii de aici \u00eel mai au pentru cosmicitatea arhaic\u0103 \u015fi ritmurile naturii.<\/p>\n<p>Centrat\u0103 pe evenimentele dintre 1744-1752, c\u00e2nd via\u0163a din zona frontierei de sud-est a Imperiului Habsburgic se modific\u0103 dramatic, intriga utilizeaz\u0103 componenta istoric\u0103 \u201ereal\u0103\u201d drept suport pentru o dubl\u0103 tentativ\u0103, de mare bog\u0103\u0163ie a semnifica\u0163iei. Pe de-o parte, saga familiei Isakovi\u0107 d\u0103 seama de \u00eentreaga condi\u0163ie a unui popor, iar pe de alt\u0103 parte, fenomenul migra\u0163iilor se deschide parabolic spre o c\u0103utare utopic\u0103, general uman\u0103, a P\u0103m\u00e2ntului F\u0103g\u0103duin\u0163ei, a binelui absolut.<\/p>\n<p>\u00cen vara lui 1745, \u00eentors de pe front, dup\u0103 ce o \u00eentreag\u0103 via\u0163\u0103 a str\u0103b\u0103tut Balcanii \u015fi Europa Central\u0103 (Osjek, Zemun, Gala\u0163i, Timi\u015foara, P\u00e9cs, Petrovaradin, Viena, Buda), Vuk, de-acum singur, st\u0103 sus, pe zidurile cet\u0103\u021bii \u0219i prive\u0219te spre apele ce se revars\u0103 \u015fi se \u00eent\u00e2lnesc aici, la \u00eentret\u0103ierea dintre Orient \u015fi Occident.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>\u00a0MARGINEA ACOPERIT\u0102 CU MU\u0218CHI<\/strong><\/p>\n<p>De sus, de l\u00e2ng\u0103 zidurile cet\u0103\u021bii, dac\u0103 te ui\u021bi spre Dun\u0103re, vezi st\u00e2lpii podului bombardat de americani. \u00cei priveam, \u00een timp ce un soare imens, ro\u0219u \u0219i c\u0103rnos, se topea dincolo de blocurile din Novi Sad. Istoria se a\u0219az\u0103 \u00een straturi, iar peste toate straturile cre\u0219te un mu\u0219chi verde \u0219i moale pe care po\u021bi sta lini\u0219tit s\u0103 bei, la fel ca ceilal\u021bi turi\u0219ti, o limonad\u0103 sau o ciocolat\u0103 cald\u0103 \u00eengro\u0219at\u0103 cu firimituri de biscui\u021bi Plazma.<\/p>\n<p>Eram pentru a suta oar\u0103 la Novi Sad\/ Petrovaradin, doar c\u0103 de data asta aveam un scop precis. C\u0103utam un personaj, nu orice personaj, ci ditamai b\u0103rbatul, un zdrahon fioros, unul c\u0103ruia nu \u00eei era fric\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 cu\u021bitul \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i s\u0103 sar\u0103 cu el la beregata oric\u0103rui du\u0219man. Drept e c\u0103 trecuser\u0103 ani de c\u00e2nd se b\u0103tuse ultima dat\u0103. Trecuse \u00eentr-o alt\u0103 etap\u0103 a vie\u021bii. Acum era sictirit \u0219i dezam\u0103git. La fel ca noi, probabil se uita la Dun\u0103re \u0219i vedea cum apa se \u00eengroa\u0219\u0103 \u0219i se transform\u0103 \u00eentr-o m\u00e2zg\u0103, de care \u021bi-e sc\u00e2rb\u0103.<\/p>\n<p>Dac\u0103 o zi din via\u021ba ta s-ar repeta la infinit, ai mai vrea s\u0103 o tr\u0103ie\u0219ti? Probabil a\u0219a ar \u00eentreba Kundera. Cu siguran\u021b\u0103 Eugeniu de Savoya ar vrea s\u0103 retr\u0103iasc\u0103 de o mie de ori ziua \u00een care i-a \u00eenfr\u00e2nt pe otomani la Petrovaradin. Adic\u0103 \u00een 5 august\u00a0 1716. Ar pune stop eternei re\u00eentorceri doar ca s\u0103 retr\u0103iasc\u0103 apoi alt\u0103 victorie, la Timi\u0219oara, pe care a cucerit-o un strop mai t\u00e2rziu. Dar eroul sictirit pe care \u00eel c\u0103utam noi \u0219i-ar retr\u0103i de o mie de ori dezam\u0103girea?<\/p>\n<p>Profesoara \u00ee\u0219i \u00eentreab\u0103 uneori studen\u021bii sau audien\u021ba de la tururile ghidate: e bine s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti la margine? Mamette, pe eroul sictirit ai \u00eendr\u0103zni s\u0103 \u00eel \u00eentrebi? M-ai \u00eentrebat \u0219i pe mine, acolo, l\u00e2ng\u0103 ziduri. \u0218i m-am g\u00e2ndit c\u0103, \u00eentr-un fel, e bine s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti la margine dac\u0103 nu ai energie s\u0103 lup\u021bi \u00een centru.<\/p>\n<p>Acolo, l\u00e2ng\u0103 zidurile Petrovaradinului, am avut convingerea c\u0103 toat\u0103 Europa Central\u0103 e o margine, cu Viena cu tot. \u0218i c\u0103 peste toat\u0103 Europa Central\u0103 s-a a\u0219ezat un strat moale de mu\u0219chi. Bine ar fi ca peste mu\u0219chiul acela s\u0103 nu mai r\u0103sar\u0103 nimic, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 doar turi\u0219tii \u0219i limonadele lor, pentru c\u0103 marginea poate fi bl\u00e2nd\u0103 \u0219i dulce.<\/p>\n<p><strong>\u00a0<\/strong><\/p>\n<p><strong>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n<p><strong>\u00a0<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am putea \u00eencepe chiar de aici, din Banatul istoric, dar \u0219i din centrul Timi\u0219oarei, cu mai multe secven\u021be. Pe unele (trei la num\u0103r) le-am \u00eenregistrat ca atare, ca pe ni\u0219te comunicate de pres\u0103. Altele s-au transformat \u00een zeci de pove\u0219ti, pe urmele c\u0103rora am pornit acum trei ani. Pentru \u00eenceput, iat\u0103 \u0219tirile, aparent ne\u00eensemnate, dincolo [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":10085,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"inline_featured_image":false,"footnotes":""},"categories":[84,83],"tags":[],"class_list":["post-10084","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-eseu-2026","category-rezidenta-literara-2026"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10084","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10084"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10084\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10087,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10084\/revisions\/10087"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/10085"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10084"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10084"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10084"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}