{"id":10066,"date":"2026-11-03T18:27:59","date_gmt":"2026-11-03T18:27:59","guid":{"rendered":"https:\/\/taifasfestival.ro\/?p=10066"},"modified":"2026-11-03T18:27:59","modified_gmt":"2026-11-03T18:27:59","slug":"orientalismul-si-balcanismul-in-viata-mea-lidija-dimkovska","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/orientalismul-si-balcanismul-in-viata-mea-lidija-dimkovska\/","title":{"rendered":"Orientalismul \u0219i balcanismul \u00een via\u021ba mea – Lidija Dimkovska"},"content":{"rendered":"

\u00cen 1990 \u00eemi terminam liceul \u00een Skopje, Macedonia. Era un liceu bilingv \u2014 macedoneano-albanez \u2014 care purta numele lui Zef Lush Marku, membru al Partidului Comunist din Iugoslavia \u0219i una dintre primele victime ale a\u0219a-numitei Terori Albe a Regatului Iugoslaviei, asasinat \u00een 1920. Nu \u0219tiam nimic despre toate acestea pe vremea c\u00e2nd eram elev\u0103 \u00eentr-o clas\u0103 cu predare \u00een macedonean\u0103 \u0219i cred c\u0103 nici elevii din clasele albaneze nu \u0219tiau dup\u0103 cine era numit\u0103 \u0219coala noastr\u0103. Nu \u0219tiam nimic nici unii despre ceilal\u021bi, de\u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103m \u00een acela\u0219i timp \u0219i \u00een acela\u0219i loc. Tr\u0103iam vie\u021bi paralele; singurul contact concret dintre noi avea loc atunci c\u00e2nd trebuia s\u0103 schimb\u0103m s\u0103lile de clas\u0103 \u2014 c\u00e2nd elevii de albanez\u0103 ie\u0219eau, iar noi intram \u00een sala respectiv\u0103. C\u00e2t\u0103 furie izbucnea din noi to\u021bi \u0219i c\u00e2t de repede ne gr\u0103beam s\u0103 deschidem toate ferestrele, pentru c\u0103 sala mirosea a gr\u0103sime de oaie, a carne de oaie, a oi.<\/span><\/p>\n

Cunoscusem mirosul acesta \u00eenc\u0103 din prima copil\u0103rie, din anii petrecu\u021bi la \u021bar\u0103, la bunica \u0219i bunicul. Pe atunci era mirosul familiar al casei, al s\u0103r\u0103ciei, al muncii agricole; mirosul mielului pe care \u00eel hr\u0103neam cu lapte din biberon \u00een singura camer\u0103 \u00eenc\u0103lzit\u0103 din cas\u0103, mirosul oilor pierdute, sf\u00e2\u0219iate de lup \u00een timp ce p\u0103\u0219teau, mirosul vestei pe care bunica mi-o tricotase din l\u00e2na lor \u2014 mirosul vie\u021bii. Poate c\u0103 de aceea mi se p\u0103rea c\u0103 sala de clas\u0103 nu mirosea at\u00e2t de ur\u00e2t precum li se p\u0103rea colegilor mei crescu\u021bi la ora\u0219, pentru care mirosul gr\u0103simii de oaie era unul dintre cele mai resping\u0103toare lucruri din lume. Curentul de aer alunga mirosul, dar nu \u0219i repulsia fa\u021b\u0103 de colegii vorbitori de albanez\u0103, pe care \u00eei mai \u00eent\u00e2lneam \u0219i la evenimentele bilingve organizate de \u0219coal\u0103, \u0219i nici repulsia lor fa\u021b\u0103 de noi.<\/span><\/p>\n

Bilingvismul era de sens unic. Nim\u0103nui nu i-a trecut prin minte s\u0103 ne ofere limba albanez\u0103 nici m\u0103car ca materie op\u021bional\u0103, dar\u0103mite obligatorie. Spre deosebire de noi, ei erau nevoi\u021bi s\u0103 \u00eenve\u021be limba macedonean\u0103. C\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc acum la ultimii ani ai iugoslavismului, \u00eemi dau seama c\u0103 tot r\u0103ul care avea s\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 ulterior \u0219i care, pe alocuri, persist\u0103 \u0219i ast\u0103zi, \u00eencepuse deja s\u0103 \u00eencol\u021beasc\u0103 \u2014 \u0219i asta la nivel institu\u021bional \u2014 \u00eentr-un liceu bilingv care ar fi trebuit s\u0103 fie un exemplu de convie\u021buire, toleran\u021b\u0103 \u0219i solidaritate. \u00cenc\u0103 de atunci, corectitudinea politic\u0103 era ceva artificial, rupt de via\u021b\u0103, o simpl\u0103 formalitate.<\/span><\/p>\n

Astfel a fost cel pu\u021bin \u00een cazul celorlal\u021bi. Eu am avut norocul ca, m\u0103car o dat\u0103, s\u0103 simt c\u0103 fac parte nu doar din spa\u021biul liceului destinat vorbitorilor de macedonean\u0103, ci din \u00eentregul s\u0103u univers bilingval: atunci c\u00e2nd A.K. \u015fi cu mine., un coleg de v\u00e2rsta mea din clasele albaneze, am fost invita\u021bi la o lectur\u0103 literar\u0103 la casa de cultur\u0103 dintr-o suburbie a ora\u0219ului Skopje, unde locuitorii vorbitori de albanez\u0103 ne puteau asculta poeziile \u00een albanez\u0103 \u0219i macedonean\u0103. Am mers cu autobuzul suburban p\u00e2n\u0103 la locul lecturii, iar dup\u0103 eveniment tat\u0103l lui A.K. a venit s\u0103 ne ia cu ma\u0219ina. Era un intelectual rezervat, care mi-a spus c\u0103 m\u0103 vor duce acas\u0103 \u0219i c\u0103 nu trebuie s\u0103-mi fie fric\u0103, fiindc\u0103 suntem cu to\u021bii oameni. Probabil c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r p\u0103ream speriat\u0103, de vreme ce urma s\u0103 merg cu ma\u0219ina al\u0103turi de doi albanezi \u0219i el a sim\u021bit nevoia s\u0103-mi spun\u0103 asta.<\/span><\/p>\n

Mul\u021bi ani mai t\u00e2rziu, m-am \u00eent\u00e2lnit cu A.K. \u00een ora\u0219. Ne-am oprit \u00een mijlocul pie\u021bei. Era \u00eenc\u0103 timid, de\u0219i devenise \u00eentre timp un adult. Mi-a povestit c\u0103 terminase medicina \u0219i devenise medic la Pri\u0219tina. \u00cenc\u0103 m\u0103 sim\u021beam st\u00e2njenit\u0103 de frica pe care o sim\u021bisem atunci c\u00e2nd ne \u00eentorceam de la seara literar\u0103 \u00eempreun\u0103 cu tat\u0103l lui.<\/span><\/p>\n

\u00cen afar\u0103 de o alt\u0103 coleg\u0103 albanez\u0103, care a fost \u00eentr-un scaun cu rotile \u0219i abia \u00eencepuse s\u0103 scrie poezii, nu i-am cunoscut personal pe ceilal\u021bi colegi care scriau \u00een albanez\u0103, de\u0219i treceam zilnic unii pe l\u00e2ng\u0103 ei. C\u00e2nd am primit un premiu pentru poezie destinat tinerilor, profesorul meu de chimie, un albanez, m-a oprit pe coridor, m-a felicitat \u0219i mi-a spus: \u201eScrie!\u201d Directorul liceului, tot albanez, mi-a pus la dispozi\u021bie sala profesoral\u0103 atunci c\u00e2nd am vrut s\u0103 organizez o sear\u0103 literar\u0103. Ne-am adunat c\u00e2\u021biva elevi \u0219i c\u00e2teva eleve, \u00eens\u0103 vorbitorii de albanez\u0103 nu au venit s\u0103 asculte Baudelaire \u0219i Edgar Allan Poe \u00een macedonean\u0103, la lumina lum\u00e2n\u0103rilor.<\/span><\/p>\n

Nu am mai intrat niciodat\u0103 \u00een cl\u0103direa liceului. Am vrut ca totul s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 a\u0219a cum \u00eemi aminteam. Acesta a fost locul \u00een care m-am \u00eent\u00e2lnit pentru prima dat\u0103 cu alteritatea, unde ceilal\u021bi mi se p\u0103reau diferi\u021bi, aproape str\u0103ini, unde priveam lumea printr-o lentil\u0103 orientalizant\u0103, de\u0219i \u00eencercam s\u0103 nu fac asta \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 ca unii dintre colegii mei, c\u0103rora li se \u00eentorcea stomacul pe dos de la mirosul gr\u0103simii de oaie. De parc\u0103 toate familiile albaneze ar fi g\u0103tit cu gr\u0103sime de oaie, iar mirosul acesteia s-ar fi impregnat apoi \u00een hainele noastre. Stereotipizarea din partea noastr\u0103, a macedonenilor, stereotipizarea care este un alt nume pentru orientalism, i-a marcat, desigur, pe colegii mei vorbitori de albanez\u0103, chiar dac\u0103 poate nu erau con\u0219tien\u021bi de acest lucru \u2014 pe unii mai pu\u021bin, pe al\u021bii mai mult.<\/span><\/p>\n

Dar \u00eenainte s\u0103 plec \u0219i s\u0103 nu m\u0103 mai \u00eentorc niciodat\u0103 la \u0219coala mea medie, \u00eentr-o zi, \u00een clasa a XII-a, un profesor m-a \u00eentrebat ce aveam de g\u00e2nd s\u0103 studiez. \u201eCeva legat de literatur\u0103\u201d, am r\u0103spuns, pentru c\u0103 mi se p\u0103rea de la sine \u00een\u021beles. \u201eFiul meu studiaz\u0103 orientalistica la Zagreb, la Sveu\u010dili\u0161te\u201d, mi-a spus el. Mi s-a p\u0103rut ceva incredibil! S\u0103 studiezi orientalistica \u0219i, pe deasupra, la Zagreb, la Sveu\u010dili\u0161te. Chiar \u0219i faptul c\u0103 universitatea din Zagreb se numea <\/span>Sveu\u010dili\u0161te<\/span><\/i>, adic\u0103 \u0219coal\u0103 unde \u00eenve\u021bi totul, \u0219i nu <\/span>Universitate<\/span><\/i>, precum \u00een celelalte capitale ale republicilor iugoslave de atunci, mi se p\u0103rea ceva deosebit. \u201eSun\u0103 la Sveu\u010dili\u0161te\u201d, mi-a spus \u0219i mi-a dat num\u0103rul de telefon din Zagreb. Zi dup\u0103 zi, aprindeam acas\u0103 lumina pe hol, unde se afla telefonul, \u0219i m\u0103 luptam cu dorin\u021ba de a suna \u0219i teama c\u0103 factura de la sf\u00e2r\u0219itul lunii va fi at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t acas\u0103 va izbucni o ceart\u0103. P\u0103rin\u021bilor mei li se p\u0103rea firesc s\u0103 studiez la Skopje \u2014 orice, numai s\u0103 nu fie nevoie s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 nimic. C\u00e2nd, \u00een cele din urm\u0103, mi-am f\u0103cut curaj \u0219i am sunat, secretara de la Sveu\u010dili\u0161te mi-a spus c\u0103 studiile erau gratuite, dar c\u0103 toate celelalte cheltuieli trebuiau s\u0103 le suport singur\u0103. \u201eNu exist\u0103 o burs\u0103?\u201d, am murmurat. Mi-a r\u0103spuns t\u0103ios: \u201eNu\u201d, apoi a \u00eenchis telefonul.<\/span><\/p>\n

Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd am studiat deja literatura comparat\u0103 la Skopje, aproape c\u0103 i-am fost recunosc\u0103toare secretarei pentru c\u0103 atunci \u00eenchisese telefonul. Era deja anul 1991, iar studiile \u00een alte republici ale Iugoslaviei deveniser\u0103 ceva de neconceput \u0219i chiar periculos. Totu\u0219i, amintirea acelei dorin\u021be nea\u0219teptate de a studia orientalistica a r\u0103mas \u00een mine \u0219i m-a \u00eenso\u021bit mul\u021bi ani, chiar dac\u0103 \u00een cursul vie\u021bii nu am \u00eenv\u0103\u021bat nici o limb\u0103 oriental\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cen contextul independen\u021bei Macedoniei, a r\u0103zboaielor din Slovenia, Croa\u021bia \u0219i Bosnia, a destr\u0103m\u0103rii statului \u0219i a refugia\u021bilor pe care \u00eei \u00eent\u00e2lneam \u00een jurul meu, s-a instalat, \u00een mod paradoxal, o atmosfer\u0103 optimist\u0103 datorit\u0103 p\u0103cii \u2014 acea pace pentru care Kiro Gligorov numise Macedonia o oaz\u0103 a p\u0103cii. Str\u0103inii ne \u0219i \u00eentrebau \u00een acest mod, mai ales la festivalul de poezie serile de poezie de Struga: Macedonia este o oaz\u0103 a p\u0103cii? Au vrut s\u0103 se asigure c\u0103 nimic nu li se va \u00eent\u00e2mpla \u00een timp ce citesc poezie pe podul poeziei din Struga. Numai Iosif Brodski, laureatul Coroanei de aur din anul 1991, c\u00e2nd totul a \u00eenceput, nu venise pentru c\u0103 a\u0219a l-au sf\u0103tuit cei de la siguran\u021ba federala din State Americii. Ce dezam\u0103gire a fost asta pentru noi, tinerii poe\u021bi care \u00eel a\u0219tept\u0103m s\u0103 ajung\u0103 cu avionul lui Kiro Gligorov, special trimis s\u0103-l ia. Dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani am scris poemul Poemul \u00eenceputului dedicat lui.\u00a0<\/span><\/p>\n

Dar asta a fost \u00een anul 1991. \u00cen urm\u0103torii ani, marca\u021bi de r\u0103zboiul in fosta Iugoslavie, \u0219i ferici\u021bi c\u0103 suntem o oaz\u0103 a p\u0103cii, \u00een Macedonia se sim\u021bea o anumit\u0103 deschidere at\u00e2t c\u0103tre Occident, c\u00e2t \u0219i c\u0103tre Orient. P\u0103rea c\u0103 Macedonia va reu\u0219i, \u00een cele din urm\u0103, totalmente s\u0103 evite r\u0103zboiul pe care unii \u00eel numeau iugoslav, al\u021bii bosniac, iar al\u021bii balcanic.<\/span><\/p>\n

A\u0219a cum \u00een Macedonia se deschideau ambasade ale \u021b\u0103rilor care au recunoscut independen\u021ba macedonean\u0103, se deschideau \u0219i m\u0103n\u0103stirile, populate de prietenii mei, tineri c\u0103lug\u0103ri \u0219i tinere c\u0103lug\u0103ri\u021be cu educa\u021bie universitar\u0103 care explicau existen\u021ba unui Dumnezeu intelectual \u0219i chiar \u0219tiin\u021bific, dar se deschidea \u0219i Orientul new age, \u00een toate variantele sale orientale. La Skopje a ap\u0103rut o libr\u0103rie \u00een care puteai g\u0103si tot ce avea leg\u0103tur\u0103 cu mitologia, literatura \u0219i cultura din India, al\u0103turi de be\u021bi\u0219oare parfumate, al c\u0103ror miros se r\u0103sp\u00e2ndea \u00een dep\u0103rtare. <\/span>Cartea tibetan\u0103 a mor\u021bilor<\/span><\/i> a devenit lectur\u0103 obligatorie pentru to\u021bi cei care \u021bineau la propria imagine \u0219i la cultura lor general\u0103. La facultate studiam budismul zen, precum \u0219i psihanaliza lui Suzuki \u0219i Fromm, citeam Epopeea lui Ghilgame\u0219, Ramayana \u0219i Mahabharata, dar \u0219i Biblia,\u00a0 Iliada \u0219i Odiseea, totul ce \u021binea de civiliza\u021bii \u0219i culturi vechi.\u00a0\u00a0<\/span><\/p>\n

\u00cen vechiul bazar din Skopje s-a deschis localul Bagdad Cafe, care a marcat genera\u021bia mea de oameni afla\u021bi \u00een c\u0103utarea propriei identit\u0103\u021bi \u0219i a alterit\u0103\u021bii. St\u0103team pe sc\u0103unele mici sau cu picioarele \u00eencruci\u0219ate, discutam despre literatur\u0103, filosofie, religie \u0219i societate \u0219i beam ceaiuri pe care nu le mai gustaser\u0103m p\u00e2n\u0103 atunci. Totu\u0219i, cele dou\u0103 b\u0103uturi preferate \u0219i cele mai ieftine erau unele bine cunoscute, dar p\u00e2n\u0103 atunci ignorate, oferite de toate ceain\u0103riile turce\u0219ti din ora\u0219, \u00een timp ce noi t\u00e2njeam dup\u0103 un Orient mai \u00eendep\u0103rtat, nu dup\u0103 cel care f\u0103cea parte \u00een mod firesc din via\u021ba noastr\u0103 de zi cu zi: ceaiul turcesc adev\u0103rat, cu mult zah\u0103r, servit \u00een pahare mici de sticl\u0103, cu o linguri\u021b\u0103 metalic\u0103, \u0219i oroletul \u2014 un fel de Cedevita fiart\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cen ora\u0219 s-a deschis \u0219i un restaurant arab, al c\u0103rui proprietar, Ali, venit din Bagdad, a adus nu doar re\u021beta primelor falafeluri din Skopje \u2014 pe care le-am m\u00e2ncat de mai multe ori gratis dec\u00e2t pe bani \u2014, ci \u0219i o atmosfer\u0103 angajat\u0103, implicat\u0103 social. Acolo ne \u00eent\u00e2lneam noi, studen\u021bii la literatur\u0103 comparat\u0103, la academiile de arte plastice, muzic\u0103 \u0219i teatru; citeam poezii, ascultam muzic\u0103 oriental\u0103, recitam poezie arab\u0103 \u0219i protestam \u00eempotriva R\u0103zboiului din Golf. Restaurantul era mereu plin. Toat\u0103 lumea venea s\u0103-\u0219i arate compasiunea \u0219i solidaritatea cu Ali \u0219i cu Irakul s\u0103u.<\/span><\/p>\n

Sim\u021beam c\u0103 Orientul ne era mai apropiat dec\u00e2t Estul, erau acela\u0219i lucru. \u00cel romantizam, mai ales dup\u0103 anul 1993, c\u00e2nd Macedonia a fost redenumit\u0103 Fosta Republic\u0103 Iugoslav\u0103 a Macedoniei pentru a putea adera la Organiza\u021bia Na\u021biunilor Unite. Occidentul nu ne recuno\u0219tea, Estul era indiferent fa\u021b\u0103 de noi, iar identitatea noastr\u0103 at\u00e2rna de o ramur\u0103 pe care v\u00e2ntul politic o leg\u0103na \u00eentr-o parte \u0219i \u00een alta. \u201eCel pu\u021bin la noi nu este r\u0103zboi\u201d, ne consolam. \u00cen anul 1993 un t\u00e2n\u0103r dramaturg, Dejan Dukovski, a scris piesa de teatru <\/span>Balcanii nu sunt mor\u021bi<\/span><\/i> despre iubirea interzis\u0103 \u00eentre o macedonean\u0103 \u0219i un turc la \u00eenceputul secolului 20, transformat \u0219i \u00eentr-un film de\u00a0 mul\u021bi ani mai t\u00e2rziu de cel mai bun regizor macedonean Aleksandar Popovski, cu care \u00een momentul de fa\u021b\u0103 scriu un scenariu de film dup\u0103 romanul meu <\/span>Cod numeric personal<\/span><\/i>,\u00a0 iar \u00een anul 1994 Dejan Dukovski a scris piesa de teatru <\/span>Butoiul cu pulbere<\/span><\/i> care a marcat genera\u021bii \u00eentregi nu numai \u00een Macedonia \u0219i fosta Iugoslavie dar \u0219i \u00een Europa \u0219i lume. Balcanii \u0219i Orientul mereu sunt pe aceea\u0219i masa a istoriei, uneori pentru c\u0103 vor asta, alteori pentru c\u0103 nu este loc la o alt\u0103 masa. De obicei altcineva le a\u0219az\u0103 \u0219i atunci sau se privesc ca \u00een oglind\u0103 pentru c\u0103 se recunosc unii \u00een al\u021bii, sau nu ridic privirea de pe cear\u0219af ca s\u0103 nu \u00eent\u00e2lneasc\u0103 privirea celuilalt.\u00a0\u00a0<\/span><\/p>\n

Abia dup\u0103 ce m-am mutat \u00een anul 1994 din Macedonia, mai \u00eent\u00e2i \u00een Rom\u00e2nia iar dup\u0103 \u0219apte ani \u00een Slovenia,\u00a0 \u0219i c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 particip la evenimente \u00een str\u0103in\u0103tate am devenit cu adev\u0103rat con\u0219tient\u0103 de imaginarul celuilalt, al alterit\u0103\u021bii pe care noi \u00een\u0219ine o cre\u0103m, o cultiv\u0103m \u0219i o sus\u021binem. \u00cen acei ani, diferen\u021ba se m\u0103sura prin apropiere: cei mai diferi\u021bi erau tocmai cei care n-ar fi trebuit s\u0103 fie, pentru c\u0103 ar fi trebuit s\u0103-i cunoa\u0219tem cel mai bine \u2014 minorit\u0103\u021bile \u0219i locuitorii autohtoni. Mai t\u00e2rziu, am \u00eenceput s\u0103 simt alteritatea pe propria piele, c\u00e2nd organizatorii evenimentelor literare \u0219i reprezentan\u021bii mass-mediei au \u00eenceput s\u0103 m\u0103 \u00eencadreze \u00een categorii. Prima mea participare literar\u0103 \u00een Statele Unite a fost anun\u021bat\u0103 drept apari\u021bia unei poete balcanice. \u00cen alte locuri eram fie o autoare balcanic\u0103, fie una est-european\u0103, de parc\u0103 eticheta \u201emacedonean\u0103\u201d nu ar fi fost suficient de relevant\u0103, iar cea de \u201emacedoneano-sloven\u0103\u201d ar fi valabil\u0103 doar cu anumite condi\u021bii, care nu sunt niciodat\u0103 clare. Etichetele na\u021bionale \u00ee\u021bi ascund uneori complet identitatea interioar\u0103. Precum Dubravka Ugre\u0161i\u0107, \u0219i eu a\u0219 fi vrut s\u0103 fiu numai scriitoare, autoare, nu de o anumit\u0103 na\u021bionalitate care te determin\u0103 s\u0103 prezin\u021bi \u0219i s\u0103 fii responsabil(\u01ce) pentru un \u00eentreg popor.\u00a0<\/span><\/p>\n

Societatea este cea care m-a creat ca pe un Altul, unul Cel\u0103lalt, interpret\u00e2ndu-m\u0103 ca pe o identitate str\u0103in\u0103, \u00een primul r\u00e2nd pe baza limbii \u00een care scriu. Construc\u021bia identit\u0103\u021bii este legat\u0103 de distribu\u021bia puterii \u0219i a neputin\u021bei \u00eentr-o societate. Uneori simt ceea ce \u021avetan Todorov numea xenofilia occidental\u0103: c\u00e2nd institu\u021biile consider\u0103 literatura unuia mai pu\u021bin valoroas\u0103 doar pentru c\u0103 nu este scris\u0103 \u00een limba literaturii na\u021bionale a noii patrii. Acest sentiment este inerent oric\u0103rei literaturi a imigran\u021bilor \u0219i, de asemenea, literaturii minorit\u0103\u021bilor. Simpatia \u0219i bun\u0103voin\u021ba sunt corecte din punct de vedere politic; \u00eens\u0103, c\u00e2nd se ajunge la ac\u021biuni concrete, sistemice, canonice, literatura autorilor imigran\u021bi \u0219i a celor apar\u021bin\u00e2nd minorit\u0103\u021bilor devine Cel\u0103lalt \u2014 diferit\u0103, str\u0103in\u0103. P\u00e2n\u0103 \u0219i sistemul sloven al bibliotecilor Cobiss contribuie la men\u021binerea operelor mele \u0219i a tuturor scriiitoarelor \u0219i scriitorilor care tr\u0103iesc \u00een Slovenia dar nu scriu \u00een limba sloven\u0103, \u00een afara oric\u0103rei evalu\u0103ri na\u021bionale pentru acordarea premiilor din cultura sloven\u0103.<\/span><\/p>\n

Am uitat de orientalism sau, mai degrab\u0103, am \u00eenceput s\u0103-i recunosc tr\u0103s\u0103turile \u00een balcanism, de\u0219i Marija Todorova, autoarea remarcabilei lucr\u0103ri <\/span>Imaginarul Balcanilor<\/span><\/i>, probabil c\u0103 nu ar fi de acord cu mine, \u00eentruc\u00e2t, \u00een studiul s\u0103u, se distan\u021beaz\u0103 constant de <\/span>Orientalismul<\/span><\/i> lui Edward Said. Totu\u0219i, este greu s\u0103 scapi de impresia c\u0103 cele dou\u0103 matrice sunt asem\u0103n\u0103toare, dac\u0103 nu chiar identice. Orientul se \u00eenvecineaz\u0103 cu Europa, \u00een timp ce Balcanii se afl\u0103 \u00een Europa \u2014 \u00eens\u0103 numai atunci c\u00e2nd acest lucru \u00eei convine Occidentului. Orientalismul este o form\u0103 de paranoia, la fel \u0219i balcanismul. \u0218i, a\u0219a cum Orientul este o construc\u021bie politic\u0103, tot astfel sunt \u0219i Balcanii. A\u0219a cum orientali\u0219tii iubesc Orientul pentru presupusa sa spiritualitate, misticism, autenticitate primitiv\u0103 \u0219i panteism, balcani\u0219tii iubesc Balcanii pentru m\u00e2ncare, temperament, muzic\u0103 \u0219i ospitalitate. Dar oare toate acestea mai exist\u0103 \u00een realitate \u2014 at\u00e2t \u00een Orient, c\u00e2t \u0219i \u00een Balcani? Mai este vreo autenticitate \u00een orice cultur\u0103 \u0219i \u021bar\u0103 care sunt tot mai globalizate? Dac\u0103 orientalismul este perspectiva occidental\u0103 asupra Orientului, atunci balcanismul este perspectiva occidental\u0103 asupra Balcanilor. Sau poate c\u0103 exotizarea este mai puternic\u0103 dec\u00e2t realitatea? Ambele c\u0103l\u0103toresc cu Orient Expressul, uneori chiar sub forma aceleia\u0219i persoane, care se prive\u0219te \u00eentr-o oglind\u0103 luxoas\u0103, din p\u0103cate cr\u0103pat\u0103, \u00een timp ce locomotiva este condus\u0103 de Occident.<\/span><\/p>\n

Profesoara universitar\u0103 macedonean\u0103 \u0219i una dintre cele mai bune teoreticiene din fosta Iugoslavie pe care noi azi o numim \u201eregiune\u201d \u0219i totul ce \u021bine de ea, \u201eregional\u201d, prof. dr. Elizabeta \u0160eleva spune c\u0103 popoarele balcanice sunt tratate \u00eentotdeauna ca ni\u0219te piese de schimb, necesare func\u021bion\u0103rii unei mari industrii balcanice, care lucreaz\u0103 la comanda altora \u0219i \u00een beneficiul prosperit\u0103\u021bii altora. \u00cen acest sens, Balcanii sunt complet orientaliza\u021bi, iar Orientul, \u0219i nu numai, balcanizat.\u00a0<\/span><\/p>\n

\u00cen locul trenului Orient Express, \u00een romanul meu <\/span>Cod Numeric Personal<\/span><\/i>\u00a0 apare un pustiu pe care britanicii vor s\u0103-l licen\u021bieze ca startup, finan\u021bat din City-ul londonez \u2014 un pustiu oriental destinat occidentalilor. De fapt, \u00een toate romanele mele cercetez alteritatea, Cel\u0103lalt, identitatea, integritatea, migra\u021biile, casa, patria etc., toate narativele care sunt str\u00e2ns legate de via\u021ba unui om dezr\u0103d\u0103cinat, dar \u0219i dezr\u0103d\u0103cinarea este un narativ care poate s\u0103 fie \u0219i cultural, \u0219i politic, \u0219i ideologic. Deja \u00een primul roman pe care l-am \u00eenceput \u0219i scris \u00een str\u0103in\u0103tate, adic\u0103 \u00een\u00a0 Rom\u00e2nia respective \u00een Slovenia, <\/span>Camera ascuns\u0103<\/span><\/i>, o scriitoare din Macedonia, o fotograf\u0103 din Albania \u0219i un muzician din Pakistan convie\u021buiesc \u00eentr-o reziden\u021b\u0103 artistic\u0103 la Viena. Pentru gazda, patronul \u0219i finan\u021batorul lor austriac, ei reprezint\u0103 discursul real sau imaginar al orientalismului \u0219i\/sau al balcanismului. Dar nu numai at\u00e2t: \u00eentre arti\u0219ti se dezvolt\u0103 \u0219i un discurs interior al orientalismului \u2014 cele dou\u0103 femei balcanice \u00een rela\u021bie cu t\u00e2n\u0103rul asiatic \u2014, al europenit\u0103\u021bii \u2014 t\u00e2n\u0103rul asiatic \u00een rela\u021bie cu femeile europene \u2014 \u0219i al balcanismului \u2014 o femeie balcanic\u0103 \u00een rela\u021bie cu cealalt\u0103. Fiecare pe cineva orientalizeaz\u0103, balcanizeaz\u0103, stereotipizeaz\u0103. Prejudec\u0103\u021biile fa\u021ba de cel\u0103lalti uneori sunt mai puternice \u0219i decisive dec\u00e2t similaritatea \u00eentre ei. Empatia exist\u0103 numai atunci c\u00e2nd prejudec\u0103\u021b\u0219i nu exist\u0103.\u00a0\u00a0<\/span><\/p>\n

Iar \u00eentre timp Balcanii au devenit Europa de Sud-Est, Europa de Est a devenit Europa Central\u0103, iar Balcanii au devenit \u0219i Balcanii de Vest. Fiecare construie\u0219te alteritatea celuilalt. \u0218i poate c\u0103 nu este o coinciden\u021b\u0103 faptul c\u0103 revista sloven\u0103 <\/span>Dialogi<\/span><\/i> a \u00eencetat s\u0103 mai apar\u0103 dup\u0103 publicarea unui num\u0103r amplu dedicat literaturii balcanice sub titlul <\/span>C\u0103r\u021bi po\u0219tale din Balcani<\/span><\/i>.\u00a0<\/span><\/p>\n

Balcanii, la fel ca Orientul, sunt, se pare, frumo\u0219i numai dac\u0103 vin \u0219i pleac\u0103. Dar sunt cei mai frumo\u0219i atunci c\u00e2nd mergem noi la ei \u2014 \u00een c\u0103l\u0103torie, la un concert sau la un film. Cu ani \u00een urm\u0103, c\u00e2nd un grup de dansatori dervi\u0219i a fost invitat la Cankarjev dom din Ljubljana \u0219i a umplut sala, cineva s-a \u00eentrebat: dar dac\u0103 dansatorii ar hot\u0103r\u00ee s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een Slovenia? \u0218i \u00eencepe \u00een cur\u00e2nd s\u0103 cear\u0103 drepturi, cet\u0103\u021benie, asigurare, locuri de munc\u0103, statut \u0219i locuin\u021be? Ar mai fi \u0219i atunci ni\u0219te orientali at\u00e2t de minuna\u021bi?<\/span><\/p>\n

Dar noi? Am fi capabili s\u0103 fim ni\u0219te orientali\u0219ti cumsecade? Sau ni\u0219te balcanici\u0219ti cumsecade? Am avea curaj s\u0103 ne eliber\u0103m at\u00e2t de\u00a0 orientalism c\u00e2t \u0219i de balcanism?\u00a0 Am merge \u00eempreun\u0103 cu trenul Orient Express?<\/span><\/p>\n

Dar cine va pl\u0103ti biletele?<\/span><\/p>\n

Traducere: autoarea<\/span><\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen 1990 \u00eemi terminam liceul \u00een Skopje, Macedonia. Era un liceu bilingv \u2014 macedoneano-albanez \u2014 care purta numele lui Zef Lush Marku, membru al Partidului Comunist din Iugoslavia \u0219i una dintre primele victime ale a\u0219a-numitei Terori Albe a Regatului Iugoslaviei, asasinat \u00een 1920. Nu \u0219tiam nimic despre toate acestea pe vremea c\u00e2nd eram elev\u0103 \u00eentr-o […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":10067,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"inline_featured_image":false,"footnotes":""},"categories":[84,83],"tags":[],"class_list":["post-10066","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-eseu-2026","category-rezidenta-literara-2026"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10066","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10066"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10066\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10068,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10066\/revisions\/10068"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/10067"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10066"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10066"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/taifasfestival.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10066"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}